Lucruri Periculoase. Amy Blankenship

a sunat. Am ridicat receptorul și tipul acesta vorbea despre cum vede un jaguar urmărind o panteră prin centrul orașului, cu un telefon mobil legat de unul din picioare.

      Tabatha nu s-a putut abține și a început să râdă. Dacă ar fi fost în locul lui Jason cu câteva săptămâni în urmă, ar fi crezut același lucru. – La naiba, exclamă ea.

      âˆ’ Pe bune, spuse Jason cu un chicotit. − Jacob și cu mine am pus pariuri că o să fie niște mesaje pe telefon când o să găsim creatura.

      âˆ’ Ești sigur că nu bei nici una dintre specialitățile lui Kat? întrebă ea în timp ce râdea.

      âˆ’ Nu beau la locul de muncă! Exclamă Jason, iar Tabatha auzi râsul lui Jacob în fundal. − Când te întorci la muncă?

      Tabatha ridică din umeri: − Nu știu încă. Am nevoie de mai multe zile și încă mai am câteva zile de concediu de făcut.

      âˆ’ Foarte tare, dar ne e dor tine. Nu este același lucru fără o față frumoasă care luminează locul. Tot ce mi-a rămas e Iacob și nu prea am la ce să văd la el.

      âˆ’ Și mie mi-e dor de voi, a spus Tabatha sinceră. − Ne vom întâlni în următoarele câteva zile.

      Jason tăcu un moment și Tabatha știu instinctiv ce se întâmplă. − Cum e Envy?

      âˆ’ Și ea face bine. Ca și mine, are nevoie doar de câteva zile. − Și-a mușcat buza de jos în timp ce au trecut câteva secunde de tăcere.

      âˆ’ E adevărat? întrebă Jason.

      âˆ’ Ce să fie? a întrebat Tabatha încercând să sune neștiutoare.

      âˆ’ Envy iese într-adevăr cu Devon Santos? Monturile degetelor lui Jason s-au albit ținând telefonul puțin mai strâns.

      Tabatha oftă, știind că o să-l rănească pe Jason foarte tare, dar într-o oarecare măsură era parțial vina lui. Cineva atât de drăguț nu ar trebui să fie atât de aprins de o singură fată care se gândea la el doar ca la cel mai bun prieten și frate.

      âˆ’ Da, e adevărat, spuse încetișor Tabatha. Știu că n-a vrut să te rănească. Te iubește... știi doar.

      Jason expiră încet iar Tabathei îi păru rău pentru el. I-a făcut curte lui Envy atât de mult, fiind singura fată la care a privit vreodată. Acum era departe de el, iar Tabatha n-a vrut să-i spună. Era treaba lui Envy.

      âˆ’ Știu că nu mă iubește, spuse Jason după un minut. Cred că ar fi trebuit să-mi dau seama pentru că ea nici măcar nu a observat că flirtez cu ea.

      âˆ’ A observat, Jason, spuse Tabatha. − Credea doar că asta va afecta prietenia voastră.

      Jason mormăi: − Da, cred că da, dar nu poți să dai vina pe un tip care visează, nu?

      âˆ’ Pot da vina pe tine pentru multe lucruri, l-a auzit Tabatha pe Jacob spunând în fundal.

      âˆ’ Taci dracu' din gură, a mârâit Jason prietenește și Tabatha auzi picioarele scaunului trântindu-se în poziția corectă. − Tabatha, te sun mai târziu. Copilul ăsta s-a decis să înceapă să arunce cu ghemotoace de hârtie în mine.

      Tabatha chicoti și încuviință din cap: − Bine, o să vorbim mai târziu.

      A închis telefonul și a stat acolo o clipă înainte de a pune telefonul în încărcător. Privind din nou prin apartament, nu mai părea atât de singură acum. Jason avea nevoie de prietenia ei acum mai mult ca niciodată și faptul ăsta o ajuta să se simtă mai bine.

      Stând în picioare și întinzându-și brațele peste cap, se îndreptă prin hol spre camera ei. Ea s-a dezbrăcat și a luat o pereche de pantaloni scurți băiețești și un tricou fără mâneci, apoi s-a scufundat în patul ei rece și familiar.

      De data aceasta, nu a mai încercat să oprească derularea scenei din mintea ei în timp ce adormea ușor. La urma urmei, avea nevoie să o descifreze și nu va dispărea până nu o va face... de ce să se împotrivească? S-a scufundat în întunericul somnului, încă privind peste biserică și în ochii lui Kane.

      *****

      Jewel străbătu lungimea dormitorului lui Steven. Brațele ei erau încrucișate peste piept și ea își mușca unghiile, ceea ce nu mai făcuse de când era copil.

      âˆ’ E numai vina mea, spuse ea încet, încercând să alunge cu un clipit imaginea tatălui ei crucificat deasupra altarului aceleiași biserici unde a slujit cea mai mare parte a vieții sale. De câte ori s-a rugat chiar acolo jos unde a murit? Știa că Anthony era un ciudat, dar asta era sadism.

      Steven o privi pe femeie cum pășește înainte și înapoi și putea chiar să-i vadă buzele care se mișcau fără zgomot, în timp ce ea se certa în mintea ei. Își întinse o mână și o așeză pe brațul ei în liniște, încercând să o calmeze. − Jewel, nu e vina ta.

      Strânse din ochi văzând mâna, apoi se uită la el. − În parte, ai dreptate. E la fel de mult vina ta pe cât e a mea. Și acum, că tata e mort, nu mai trebuie să mă căsătoresc cu Anthony și cu siguranță nu trebuie să rămân căsătorită cu tine.

      Jewel s-a întors de la el, așa că mâna lui căzu. Ultimul lucru de care avea nevoie acum era să fie iertată de păcatele ei... era vinovată ca dracu'. Îi dăduse lui Anthony cuiele să-i răstignească propriul tată.

      Steven nu a recunoscut asta, dar cuvintele ei l-au lovit profund. El a răspuns în singurul mod posibil în acest moment, pe când era evident că ea nu voia să audă cuvinte de bunătate sau de încurajare.

      âˆ’ Chiar crezi că Anthony nu va mai veni după tine doar pentru că ți-a ucis tatăl? Strigă Steven. Știa că are dreptate dar și că ea nu va asculta nici o vorbă.

      âˆ’ Mi-a ucis tatăl... dansam cu diavolul pentru că am vrut ca tata să fie în siguranță și în viață. Dacă Anthony îndrăznește să se mai apropie de mine acum, o să-i tai capul. Jewel se simțea atât de ciudat. Era ca și cum ar fi fost perfect calmă pe dinafară, dar tremurând ca varga în interior.

      Ea plânse de ore întregi, dar furia o trezise în cele din urmă. A vărsat destule lacrimi. Acum era timpul să-și ia viața înapoi. Făcuse un plan pentru a-l prinde în capcană pe Anthony și se ruga ca Steven să aibă dreptate... că Anthony va veni după ea, pentru că va fi pregătită pentru el.

      âˆ’ Nu te pot lăsa să pleci, a anunțat-o Steven. Dacă nu o va proteja, atunci el ca partener... ar trebui să o facă pentru ea. Îi privi ochii roșii încercănați pe când se încrucișară cu ai lui.

      âˆ’ Atunci nu ești mai bun decât