Lucruri Periculoase. Amy Blankenship

a fost descoperit un demon de nivel șapte în Los Angeles era un motiv mai mult decât suficient pentru a o trezi nu doar pe ea, dar și pe restul echipajului P.I.T.

      Fiecare demon este încadrat într-o clasă de la unu la zece, nivelul zece fiind echivalentul lui Satan însuși. Nu ar fi vrut să se întâlnească cu cineva care poseda atâta magie pentru a putea închide un demon de nivel șapte... ar fi nevoie de tunetul lui Dumnezeu ca să faci așa ceva.

      âˆ’ Nu găsesc niciun demon numit Misery în zona Los Angeles, spuse ea după câteva minute. − Lasă-mă să-mi cuplez hard-ul extern și să arunc o privire la fișierele alea.

      L-a auzit pe Zachary vorbind cu cineva pe fundal și și-a dat seama că era Trevor până când a auzit o altă voce care se alătură conversației.

      âˆ’ Cu cine vorbești? întrebă ea curioasă.

      âˆ’ Cel mai nou membru al echipei noastre, Chad, răspunse Zachary. − E un polițist local care știe prea mult, așa că l-am adus pentru a proteja populația, iar prin populație vreau să zic ceilalți idioți cu care lucrează.

      Angelica se hlizi: − Probabil că ceilalți sunt mai slăbuți.

      âˆ’ Nu cu mult, spuse Zachary.

      âˆ’ Bine, spuse Angelica. – L-am conectat, să aruncăm o privire și să vedem ce avem aici.

      âˆ’ Vrei să spui că nu știi? întrebă Zachary cu surprindere.

      Angelica oftă: − Știi cum sunt. Aș fi în stare să-mi uit capul dacă n-ar fi fost lipit de corp. Am avut ocazia să explorez doar o fracțiune din lucrurile astea.

      âˆ’ Da, le-ai descărcat într-o mare viteză, zise Zachary și oftă. − Vremuri bune, vremuri bune!

      Angelica a accesat hard disk-ul, a scris un cuvânt în spațiul de căutare și a apăsat pe Enter.

      âˆ’ Văd că nu v-ați comportat prea frumos! zise ea sprijinindu-se pe canapea în timp ce computerul își făcea treaba.

      âˆ’ Nu, nu, a râs Zachary. − Nu mă poți duce cu tine peste tot, îți amintești?

      Angelica zâmbi amintindu-și cum doar cu câteva luni în urmă, au mers la o gală mare să urmărească un vârcolac de patru ani care se pierduse și care nu era foarte mulțumit de asta. Până la sfârșitul nopții, Zachary și-a pierdut pantalonii, pentru că vârcolacul s-a transformat în timpul unui acces de furie a copilului și i-a făcut bucăți.

      Partea cea mai amuzantă a fost că Zackary nu a spus nimic, doar și i-a scos și a mers doar în lenjerie intimă, smoching și cămașă. Angelica nu s-a putut decide dacă să fie jenată sau să râdă în hohote. Văzându-i picioarele cu șosete până la genunchi și pantofi de seară, aproape că murea de râs pe când mai multe dintre tinerele doamne dorind să danseze cu el au făcut cerc jurul lui.

      Laptopul ei a făcut bip și ea s-a așezat să privească ce găsise căutarea.

      âˆ’ Ai găsit ceva? Întrebă Zachary.

      Angelica deschise câteva dintre fișierele care aveau cuvântul Misery și începu să citească. Când a citit, țigara i-a alunecat dintre degete și a aterizat pe picior.

      âˆ’ Au, la naiba!, Blestemă ea și-și luă țigara înapoi, stingând-o repede.

      âˆ’ Totul e în regulă? Zackary se încruntă îngrijorat și ridică o mână când Trevor dori să știe ce se întâmplă.

      Angelica a citit informațiile din nou doar pentru a fi sigură. − Prind următorul zbor, îl informă ea înainte de lua telefonul de la ureche. Ea a închis peste întrebările lui Zachary și s-a uitat înapoi la ecran. Nu era ceea ce citea, ce o făcuse atât de sigură de pericol... ci că șeful de la PIT îi blocase într-o oarecare măsură o parte din fișier.

      Dacă Storm ținea secrete... atunci ar fi vrut să știe și ea de ce.

Capitolul 2

      Anthony bătea ritmul neliniștit pe podeaua de marmură a biroului. Își trecuse mâna prin părul întunecat, cu frustrare și furie. Știa că și-a pierdut controlul atunci când l-a ucis pe Arthur și acum și-a pierdut cumpătul când a legat-o pe Jewel de el ca parteneră... nu că asta îl va opri.

      Ar fi vrut ca situația să rămână calmă... dar când Arthur îl aduse pe tatăl lui Anthony, vârcolacul din el s-a declanșat. De-acum va fi forțat să folosească o constrângere de altă natură pentru mireasa lui fugară. Singura lui problemă era că va trebui să o găsească mai întâi.

      Cineva a bătut la ușă și Anthony s-a oprit din ritm suficient ca să-și îndrepte părul și hainele. El era un alfa, și asta venea cu o anumită prestanță.

      âˆ’ Intră, strigă el cu glas rece.

      Ușa se deschise și unul dintre lupi intră, închizând ușa în spatele lui.

      âˆ’ Ce ai găsit? întrebă Anthony.

      Membrul haitei părea foarte nervos și și-a dres glasul. − Am rămas în spatele lui așa cum mi-ați ordonat să văd dacă preotul s-a întors la biserică. Nu eram acolo de mult timp când tot iadul a izbucnit la biserică și în cimitirul din spatele ei. Oamenii apăreau din dreapta și din stânga, majoritatea venind din nicăieri. Se opri și înghiți nervos înainte de a adăuga: − Atunci am observat că Jewel era cu ei.

      âˆ’ Unde e ea? întrebă Anthony, în timp ce micșora distanța dintre ei cu pași rapizi. − De ce nu ai adus-o cu tine?

      Lupul s-a retras cu panică în ochi, știind că aducerea unei vești rele la cunoștința lui alfa nu era niciodată un lucru bun. − N-am putut, tremură el.

      Mâna lui Anthony a țâșnit brusc și-l apucă pe subordonat de gât, ridicându-l în aer. − Ești un vârcolac. De ce nu ai luat-o pur și simplu?

      âˆ’ Era înconjurată de alți shifteri... prea mulți, explică lupul, ridicându-și mâinile pentru a încerca să atenueze o parte din presiunea din jurul lui.

      Mâna lui Anthony se strânse și ochii i se schimbară într-o culoare aurie înfiorătoare. Fratele său s-a întors în sfârșit din Italia, era sigur de asta. − Te-am învățat sau nu cum să te lupți cu altă haită? Fratele meu nu se poate măsura cu tine. Era o minciună. Lupul acesta ar fi acum într-un șanț undeva, dacă ar fi îndrăznit să lupte cu Andreas Valachi.

      âˆ’ Nuuuuuu luuuuuupi, zise răgușit lupul în timp ce încerca să respire.

      Anthony își întoarse atenția spre omul pe care-l strângea și-și îndepărtă mâna, văzând că aproape îl