Cum Thor stătea acolo, întrebându-se, îi veni ideea: Reece. Reece era o persoană în care putea avea încredere că nu-l va da pe mâna autorităţilor, poate chiar ar putea să-l protejeze. El simţea că Reece l-ar crede. El ştia că dragostea lui Thor pentru tatăl său fusese reală, şi dacă cineva avea vreo şansă să-i curățe numele lui Thor, acel cineva ar fi Reece. El trebuia să-l găsească.
Thor porni în sprint prin aleile din spate, răsucindu-se și întorcându-se prin mulțime, pe când fugea de la Poarta Regelui spre castel. El ştia unde era camera lui Reece – pe aripa de Est, aproape de zidul exterior – şi spera doar ca Reece să fie acolo. Dacă era, poate îi putea atrage atenția, ajutandu-l să găsească o modalitate de a intra în castel. Thor avea senzația înspăimântătoare că dacă ar fi rămas aici, în stradă, ar fi fost recunoscut în curând. Şi atunci când această mulțime l-ar fi recunoscut, l-ar fi sfâșiat în bucăți.
Pe măsură ce Thor mergea pe o stradă după alta, picioarele alunecându-i în noroiul nopții de vară, în cele din urmă ajunse la zidul de piatra al meterezelor exterioare. El rămase aproape, alergând alături de el, chiar sub ochii vigilenți ai soldaţilor care stăteau la fiecare câţiva metri.
Pe măsură ce se apropia de fereastra lui Reece, se aplecă şi luă o piatră netedă. Din fericire, arma pe care au uitat să i-o era vechia lui praştie de încredere. A scos-o din talie, a pus piatra la locul ei și aruncat o.
Cu ținta sa fără cusur, Thor a trimis piatra în zbor peste zidul castelului şi perfect în fereastra deschisă a camerei lui Reece. Thor o auzi trosnind în peretele interior, apoi aşteptă, stând aplecat în lungul peretelui ca să nu fie obsevat de gardienii regelui, care au tresărit la zgomot.
Nimic nu s-a întâmplat pentru câteva momente, şi stomacul lui Thor se strânse, pe când se întreba dacă Reece chiar nu era până la urmă în camera lui. Dacă nu, Thor va trebui să fugă din acest loc; nu era nicio altă cale pentru el să obţină adăpost. Își ținu respiraţia, cu inima zbătându-i-se în piept, în timp ce aştepta, privind la fereastra deschisă a lui Reece.
După ceea ce părea o eternitate, Thor era gata să se întoarcă și să plece când a văzut o figura care-și înclina capul privind pe fereastră, sprijinind ambele palme pe pervazul ei şi privind în jur cu o expresie nedumerită.
Thor se ridică în picioare, ducându-se la câțiva pași de perete, şi fluturând un braţ ridicat.
Reece s-a uitat în jos şi l-a observat. Fața lui Reece s-a luminat când l-a recunoscut, vizibil în lumina torței chiar de aici, şi, Thor era ușurat să vadă bucuria de pe fața lui. Asta i-a spus tot ce trebuia să știe: Reece nu l-ar da pe mâna gărzilor.
Reece i-a făcut semn să aștepte, iar s-a Thor grăbit înapoi la perete, ghemuindu-se jos exact când un soldat s-a întors spre el.
Thor a aşteptat nu ştia nici el cât de mult timp, gata în orice moment să fugă de soldați, până când în cele din urmă Reece a apărut, țâșnind pe o uşă din peretele exterior, respirând greu în timp ce privea în ambele sensuri şi îl văzu pe Thor.
Reece s-a grabit spre el şi l-a îmbrăţişat. Thor era nespus de bucuros. El a auzit un scheunat, şi s-a uitat în jos pentru a-l vedea, spre încântarea sa, pe Krohn, ghemuit în cămașa lui Reece. Krohn aproape că a sărit din camașă când Reece l-a prins și i l-a predat lui Thor.
Krohn – puiul de leopard alb care tot creștea, pe care Thor îl salvase odată – sări în braţele lui Thor și Thor îl imbrațișă și el, scheunând şi chițăind şi lingându-l pe Thor pe față.
Reece a zâmbit.
"Atunci când te-au luat, el a încercat să te urmeze, şi l-am luat să mă asigur că e în siguranţă."
Thor prinse antebraţul lui Reece în semn de apreciere. Apoi el a râs, pe când Krohn continua să-l lingă.
"Și tu mi-ai lipsit băiete," râse Thor, sărutându-l înapoi. "Acum taci sau ne aud gărzile."
Krohn tăcu, ca și cum ar fi înţeles.
"Cum ai reuşit să evadezi?" întrebă Reece, surprins.
Thor ridică din umeri. Nu prea ştia ce să spună. Încă nu se simţea confortabil să vorbească despre puterile sale, pe care nu le înţelegea. Nu vroia ca altii să se gândească la el ca la un fel de ciudat.
"Am avut noroc cred", a răspuns el. "Am văzut o oportunitate și am luat-o."
"Eu sunt uimit că mulțimea nu te-a rupt în bucăți," a spus Reece.
"Este întuneric," a spus Thor. "Nu cred că cineva m-a recunoscut. Nu încă, oricum."
"Ştii că fiecare soldat din regat te caută? Ştii că tatăl meu a fost înjunghiat?"
Thor dădu din cap, serios. "El e bine?"
Lui Reece i-a căzut fața.
"Nu", a răspuns, sumbru. "E pe moarte."
Thor s-a simţit devastat, ca și cum ar fi fost propriul său tată.
“Știi că n-am avut nimic de-a face cu asta, nu-i așa?” a întrebat Thor, plin de speranţă. Lui nu-i păsa ce credea oricine altcineva, dar avea nevoie ca cel mai bun prieten al lui, fiul cel mai mic al lui MacGil, să ştie că el era nevinovat.
"Desigur", a spus Reece. "Altfel nu aș sta aici."
Thor a simțit un val de ușurare, şi l-a bătut pe Reece pe umăr cu recunoştinţă.
"Dar restul regatului nu va fi atât de încrezător ca mine", a adăugat Reece. "Locul cel mai sigur pentru tine este departe de aici. Îți voi da mai rapid cal al meu, un pachet de provizii, şi te voi trimite departe. Trebuie să te ascunzi până când toată agitația asta se liniștește, până când îl găsesc pe adevăratul criminal. Nimeni nu gândește clar acum. "
Thor clătină din cap.
"Nu pot pleca", a spus el. "Asta m-ar face să par vinovat. Am nevoie ca alții să știe că nu am făcut acest lucru. Nu pot să fug de necazurile mele. Eu trebuie să-mi curăț numele."
Reece clătină din cap.
"Dacă stai aici, te vor găsi. O să te închidă din nou – şi apoi să te execute – dacă nu te omoară mai întâi mulțimea. "
"E un risc pe care trebuie să mi-l asum", a spus Thor.
Reece se uită la el lung şi atent, şi privirea lui s-a schimbat de la una îngrijorată la una admirativă. În cele din urmă, încet, el dădu din cap.
"Ești mândru. Și prost. Foarte prost. De aceea îmi place de tine."
Reece a zâmbit. Thor a zâmbit înapoi.
"Am nevoie să-l văd pe tatăl tău", a spus Thor. "Trebuie să am o şansă să-i explic, faţă în faţă, că nu am fost eu, că nu am avut nimic de a face cu asta. În cazul în care decide să mă condamne, atunci aşa să fie. Dar am nevoie de o șansă. Vreau ca el să ştie. Asta e tot ce îți cer."
Reece se uită înapoi la el cu sinceritate, judecându-și prietenul. În cele din urmă, după ceea ce părea o eternitate, el dădu din cap.
"Eu te pot duce la el. Ştiu o cale prin spate. Duce la camera lui. Este riscant – şi odată ce ai intrat, o să fii pe cont propriu. Nu există nicio cale de ieșire. Nu o să pot face nimic pentru tine atunci. Aceasta ar putea însemna moartea ta. Sigur vrei să-ți asumi riscul ăsta? "
Thor a încuviinţat înapoi cu o seriozitate mortală.
"Foarte bine, atunci," a spus Reece, şi brusc a întins mâna şi a aruncat o mantie peste Thor.
Thor a prins-o și s-a uitat în jos surprins; și-a dat seama că Reece trebuie să fi planificat asta tot timpul.
Reece