Thor nu știa ce se va întâmpla cu el; nici nu-i păsa. Tot ce vroia acum era să-și curățe numele, ca oamenii să ştie că el nu a încercat să-l rănească pe rege; că el avea puteri reale, că el a văzut într-adevăr viitorul. Nu ştia ce se va întâmpla cu el, dar ştia un lucru: trebuia să iasă de aici. Într-un fel.
Înainte ca Thor să-și poată termina gândul, auzi paşi, cizme grele topăind în drumul lor în jos pe coridoarele de piatră; se auzea un zdrăngănit de chei, şi, câteva momente mai târziu, apăru în vedere un temnicer voinic, omul care-l târâse pe Thor aici şi-l îi dăduse un pumn în faţă. La vederea lui Thor simţi durerea crescându-i în obraz, deveni pentru prima dată conştient de ea şi simți o repulsie fizică.
"Ei bine, dacă nu este piaza rea care a încercat să-l omoare pe rege," se încruntă temnicerul, răsucind cheia de fier în broască. După mai multe clinchete care reverberau, se întinse și făcu uşa celulei să alunece înapoi. Purta cătușe într-o mână, și avea atârnat la brâu un topor mic.
"O să-ți primești partea", a mârâit la Thor, apoi se întoarse spre Merek "dar acum e rândul tău, hoț mic. A treia oară,"a spus el cu un zâmbet răutăcios,"fără excepţii."
Se aruncă spre Merek, apucându-l cu duritate, îi trase braţ la spate, închise una dintre cătușe, apoi fixă celălalt capăt într-un carlig de pe perete. Merek ţipă, trăgînd salbatic de cătușe, încearcând să se elibereze; dar era inutil. Temnicerul trecu în spatele lui şi îl apucă, îl ținu într-o îmbrăţişare de urs, îi prinse braţul liber şi îl plasă pe o margine de piatră.
"Asta o să te învețe să nu furi," mârâi el.
Își scoase securea de la brâu şi o ridică deasupra capului, cu gura deschisă larg, dinţii urâți ieșind în afară când mârâia.
"NU!" țipă Merek.
Thor stătea acolo, îngrozit, privind fascinat cum temnicerul a adus arma în jos, țintind încheietura pumnului lui Merek. Thor și-a dat seama că în câteva secunde, mâna sărmanului băiat sărac va fi tăiată, pentru totdeauna, pentru nici un alt motiv decât niște furtișaguri de mâncare, cu care să-și ajute familia să nu moară de foame. Nedreptatea situației îl ardea pe dinăuntru, şi ştia că nu o putea permite. Pur și simplu nu era corect.
Thor își simți tot corpul cum se înfierbântă, iar apoi simți o arsură în interior, ridicându-se din picioare și curgându-i prin palme. Simți cum timpul încetinește, se simțea deplasându-se mai repede decât bărbatul, a simțit fiecare clipă din fiecare secundă, pe când toporul bărbatului atârna acolo în aer. Thor simţi o minge de energie arzândă în palma sa şi o aruncă spre temnicer.
Văzu cu uimire că sfera galbenă zbură din palma lui, prin aer, iluminând celula întunecată și lăsând o dâră luminoasă – şi merse de-a dreptul spre fața temnicerului. L-a lovit în cap, și pe când a făcut-o, el a scăpat toporul și a zburat prin celulă, lovindu-se de perete și prăbușindu-se. Thor îl salvă pe Merek cu o fracțiune de secundă înainte ca lama să ajungă la încheietura mâinii lui.
Merek se uită cu ochii mari la Thor.
Temnicerul își scutură capul şi începu să se ridice, să-l prindă pe Thor. Dar Thor simţi cum puterea arde prin el, iar când temnicerul se ridică în picioare și se întoarse cu fața spre el, Thor fugi înainte, sări în aer şi-l lovi în piept. Thor simţi o putere pe care n-a cunoscut-o niciodată fulgerând prin trupul său şi auzit un trosnet când lovitura sa l-a trimis pe bărbatul masiv înapoi prin aer, zdrobindu-l de perete, şi în jos într-un morman pe podea, cu adevărat inconştient de data aceasta.
Merek stătea acolo, in stare de soc, iar Thor ştia exact ce trebuia să facă. El apucă toporul, se repezi spre el, ținu cătușele lui Merek pe piatră, şi le lovi cu toporul. O scânteie mare zbură prin aer când lanțul de legătură fu retezat. Merek a tresărit, apoi a ridicat capul şi s-a uitat la lanţul care atârna în jos până la picioarele lui, şi și-a dat seama că e liber.
Se uită înapoi spre Thor, cu gura căscată.
"Nu știu cum să-ți mulțumesc", spuse Merek. "Nu ştiu cum ai făcut asta, orice ar fi, sau cine esti, sau ce esti – dar tu mi-ai salvat viaţa. Îți sunt dator. Şi asta e ceva ce nu tratez cu uşurință."
"Nu-mi datorezi nimic," spuse Thor.
"Greşit," spuse Merek, întinzând mâna și strângându-l pe Thor de antebraţ. "Esti fratele meu acum. Si eu te voi răsplăti. Într-un fel. Într-o zi."
Cu aceasta, Merek se întoarse, ieși grăbit pe ușa deschisă a celulei, și fugi pe coridor, în strigătele celorlalți prizonieri.
Thor s-a uitat în jur, l-a văzut pe temnicerul inconştient, uşa deschisă a celulei, şi şi-a dat seam că și el trebuie să acţioneze. Strigătele prizonierilor erau tot mai puternice.
Thor a ieşit, s-a uitat în ambele direcții şi a decis să alerge în sens opus față de Merek. Până la urmă, nu puteau să-i prindă pe amândoi odată.
CAPITOLUL TREI
Thor a fugit prin noapte, pe străzile haotice al Curţii Regale, uimit de agitaţia din jurul lui. Străzile erau aglomerate, grupuri de oameni se grăbeau într-o agitaţie evidentă. Mulți purtau torțe, iluminând noaptea, aruncând umbre dure pe chipuri, în timp ce clopotele castelului băteau neîncetat. Era o bătaie rară, o dată pe minut, şi Thor ştia ceea ce însemna asta: moarte. Clopotele de moarte. Şi era doar o singură persoană în regat pentru care s-ar trage clopote în această noapte: regele.
Inima lui Thor bubuia pe când se intreba. Pumnalul din visul lui îi fulgeră prin fața ochilor. Oare a fost adevărat?
Trebuia să ştie sigur. S-a întins și a apucat un trecător, un băiat care alerga în direcţia opusă.
"Unde te duci?" a întrebat Thor. Ce este cu toată agitaţia asta?"
"Nu ai auzit?" băiatul a țipat înapoi, frenetic. "Regele nostru este pe moarte! Înjunghiat! Se adună o mulțime de oameni lângă Poarta Regelui, încercând să afle ştiri. Dacă este adevărat, este groaznic pentru noi toţi. Poți să îți imaginezi? O țară fără un rege?"
Cu asta, băiatul a dat deoparte mâna lui Thor, s-a întors şi a fugit înapoi în noapte.
Thor a stat acolo, cu inima bubuind, nedorind să recunoască realitatea a tot ce era în jurul lui. Visele lui, premonițiile lui – au fost mai mult decât doar fantezii. El a văzut viitorul. De două ori. Şi asta îl speria. Puterile sale erau mai profunde decât ştiuse, şi păreau să devină mai puternice pe zi ce trece. Unde vor duce oare toate astea?
Thor a stat acolo, încercând să-și dea seama unde sa meargă mai departe. Evadase, dar acum nu avea nicio idee încotro s-o ia. Cu siguranţă în câteva momente gărzile regale – şi, posibil, toată Curtea Regală – vor ieşi în căutarea lui. Faptul că Thor a evadat îl va face doar să pară mai vinovat. Dar apoi, din nou, faptul că MacGil a fost înjunghiat pe când Thor a fost în închisoare, nu l-ar exonera? Sau ar face ca el să pară că face parte dintr-o conspiraţie?
Thor nu își putea asuma niciun risc. În mod evident, nimeni din regat nu era dispus audă argumente raţionale – părea că toată lumea din jurul lui vroia sânge. Şi el ar fi, probabil, ţapul ispăşitor. Trebuia să găsească adăpost, un loc unde să meargă și să aștepte să treacă furtuna și să-și curățe numele. Cel mai sigur loc unde să meargă ar fi departe de aici. Ar trebui să fugă, să se refugieze în satul său – sau chiar mai departe, la cât mai mare distanță de aici putea.
Dar Thor nu vroia să aleargă drumul cel mai sigur;