Aleargă și ține minte. Dmitri Voloşin

deja a doua zi, făcându-și masaje, băi de soare și savurând juice18 cu vin autentic. Noii mei prieteni mi-au și arătat obiceiurile locale – iată că deja fumăm narghilea, ne tolănim la soare și înotăm în piscină.

      Pașka bucuros ne-a anunțat că bagajul lui (rucsacul cu tot ce este în el) nu a ajuns până la Marrakech și s-a pierdut undeva prin zona Mării Mediteranene. Tipul e cu umor, însă nu e deloc de râs.

      Ai-ai-ai… Dar camarazii cu experiență i-au spus: lucrurile importante trebuie să le ții aproape. Slava Domnului că Pafuntii nu e lipsit de prieteni… Câte ceva deja i-a fost transmis din Moscova, câte ceva i-am dat de la mine, iar unele lucruri (spre exemplu, șlapii) era posibil de «împrumutat» din hotel.

      Pentru început, am hotărât să ne plimbăm prin oraș. Ce pot să spun, Marrakech este un oraș tipic și viu al culturii arabe.

      Minarete, piețe, învălmășeală, murdărie, femei în negru, bărbați în alb – totul arată oriental și istoric.

      Mâncând în piață carne de miel nemaipomenit de bună și arătându-le berberilor cum trebuie să desfaci corect carnea, îmbrățișând câțiva șerpi și hipnotizând fachirul, călătorind cu căruța trasă de măgar și trăgând o privire pe străzile părăsite ale orașului, noi am pus bifă la atracțiile turistice din localitate și ne-am întors în hotel.

      Totul era bine, doar că iPhone-ul uitat întâmplător la soare nu era încântat de Maroc.