Toată această gospodărie trebuie încărcată. De asta a trebuit să iau cu mine panoul solar cu powerbank SunnyBAG LEAF+ (348 grame) și diferite fire și adaptoare (50 grame).
Mulți iau căști și iPode-uri. Eu sunt împotriva căștilor cu muzică, cărților audio, podcasturilor și altor forme de zgomot informațional în timpul alergării. Noi și așa suntem încărcați cu noutăți, muzică, rețele de socializare, mesaje, clipuri, glume, imagini, meme-uri, sunete, notificări, apariții la TV, vorbăraie la radio și altă pleavă. În timpul antrenamentului, măcar o oră în zi, primește plăcere de la liniște, ascultă-te pe tine și ascultă-ți corpul.
– Picioarelor, cum voi acolo?
– Foarte bine, comandante! Mulțumesc pentru noii adidași.
– Dar tu, inimioară, ce mai faci?
– Bat încetișor… – gâfâind îmi răspunde inima. – Poate încetinim puțin?
– Acuș, alergăm până la pantă și ne tragem sufletul.
Aici se implică creierul:
– Ascultă, tu te gândeai de curând ce fel de medalii să faci pentru Triathlon. Deci, iată soluția – fă-le negre, va fi neobișnuit.
– Da, o idee minunată, mulțumesc.
– Nicio problemă, adresează-te…
Nu știu cum altora, dar mie mi-au venit multe idei în timpul curselor de alergare. Creierul se eliberează de gunoi și poate liniștit să aranjeze totul pe rafturi, iar după asta să dea rezultat. Iar în pustiu – o săptămână de liniște! Asta da curățare mentală!
Ce fericire – să alergi sute de kilometri, să-ți faci mozoale, să flămânzești, să te supraîncălzești, să îngheți de frig, să simți gustul apei obișnuite, să mănânci un scorpion, să te uiți la stele! Dar cel mai important – să fii singur cu tine și să deconectezi, în sfârșit, toate vocile străine din cap.
De pregătit (206 grame)
Aici totul este simplu – ce vei lua, asta și vei mânca. Pentru prepararea «mâncării» am luat cratița cu capac MSR Titan Tea Kettle 850 ml (130 grame), cana de titan Lifeventure Titanium Mug 450 ml (55 grame), o lingură-furculiță (10 grame), o brichetă (11 grame) și… gata. Aragazul este interzis, din cauza temperaturii înalte din pustiu.
Poți încălzi apa în pustiu în două moduri populare:
– Pastile de spirt. Am renunțat la această idee pentru că experimentul a demonstrat că pentru o singură dată trebuie să cheltui nu mai puțin de șase pastile. Iar eu am nevoie să gătesc de 12 ori în timpul maratonului (de două ori pe zi), ceea ce înseamnă 72 de pastile. Cântăresc mult, de asta, la revedere;
– Bețișoare-rămurele. Aici totul este foarte simplu. Ai ajuns în tabără – marș să cauți material combustibil, bețișoare și rămurele care încă n-au fost găsite de alți alergători sau de berberi. Berberii16 nu sunt băieți proști – vând legătura de vreascuri cu 50 de euro! Aici sportivul riscă – rucsacul fără rezerve de combustibil este mai ușor cu 300 de grame, dar, există probabilitatea că vei mânca rece – concurența pentru bețișoare în pustiu este mare. Eu am hotărât să risc.
Iar la al treilea punct, țineți un lifehack marca MDS: încă o modalitate de a aprinde focul – să încălzești apa, dând foc scrisorilor de la prieteni, pe care organizatorii competiției le printează pe foaie. Scrisorile în timpul maratonului pot fi transmise aici:
http://live.marathondessables.com
Ele te încălzesc în toate sensurile!
Așadar, greutatea totală a rucsacului meu, fără mâncare și apă, este de 3400 de grame. Hainele și încălțămintea de pe mine – 1300 de grame.
Rezerve de mâncare (3400 grame)
E greu să numești «mâncare» ceea cu ce te alimentezi în timpul cursei. Cel mai important în regimul alimentar din timpul competiției nu este gustul, ci raportul dintre proteine, carbohidrați, grăsimi și masă. Organizatorii reglementează cantitatea de kilocalorii pentru cursă – 14 000. Nu mai puțin. Se poate mai mult.
Straniu – doar 2000 de kilocalorii pe zi. Noi în timpul ultramaratonului ardem câte 4000 de kilocalorii în fiecare zi. Dar arșița?
Dar nisipul? Dar rucsacul? Dacă nu erau sfaturile unor camarazi cu experiență, eu aș fi luat minimum câte 4000 pe zi. Dar cunoscătorii afirmă: 2000, de obicei, sunt suficiente.
Cu jumătate de an înainte de competiție am început să experimentez cu mâncarea sublimată 17– mâncarea care nu conține apă. Pulbere uscată. Praf. Iar dacă să adaugi apă – mmm… Va fi gustos. În lume sunt multe companii producătoare de alimente liofilizate, eu am încercat vreo cinci variante, dar am ales MX3 – mâncare calitativă, uneori chiar și gustoasă.
Prețul – în jur de șase euro pentru o porție. Am cumpărat 20 de bucate diferite, le-am încercat, la Rubicon le-am ales pe cele mai adecvate după gust și le-am mai comandat o dată.
Cum spunea un participant MDS:
«Principalul în alimentația de la competiție este diversitatea».
– Dmitri Erohin, participant MDS
De asta, voi avea câte două feluri noi în fiecare zi. Am hotărât să completez perioada dintre dejun și cină cu nuci și fructe uscate: ele sunt calorice și nu ocupă mult loc. Plus, în fiecare zi, câte 50 de grame de carbohidrați curați pentru recuperarea rapidă după alergare. Și deja ceai cu zahăr, pentru ca să petrec serile lungi.
Mai pe scurt, am hotărât să risc și, pentru șapte zile de competiție, să-mi iau mâncare de fix 14 000 de kilocalorii. Iar dacă nu-mi va ajunge, voi fi nevoit să mănânc nisip și să-i pomenesc de bine pe camarazii mei cu experiență.
Acasă, în timpul pregătirilor, continuând să luptăm cu greutatea în plus, împreună cu toată familia am schimbat alimentele sublimate din ambalajele grele din folie de aluminiu în pungile-zip din celofan și am ambalat fructele uscate după greutate.
Economia a fost de 250 de grame. Reducerea greutății și a volumului asta este bine, dar faptul că va trebuie de fiecare dată să spăl cratița – asta nu este bine.
Așadar, toată mâncarea mea cântărește 3400 de grame – în jur de 410 kilocalorii pentru 100 de grame. Nu rău. Rucsacul meu, fără apă, cântărește aproximativ șapte kilograme. Cu apă – opt și jumătate. Nu prea greu. Dar cu siguranță este în detrimentul confortului. Sper că nu-i voi invidia pe prietenii care-și vor face rezerve mai mari.
Aclimatizarea sau săptămâna marocană
Ei bine, rucsacul este pregătit, antrenamentele desfășurate, informația asimilată, creierul în regulă, picioarele la fel, familia calmată, prietenii gata să mă susțină și să-mi țină pumnii. Și iată, a venit ziua plecării.
Chișinău,