Atras de mirosul de sânge proaspÄt, Yuuhi se alÄturÄ de tipul rÄnit. UrmÄrindu-l îndeaproape, stÄtea nemiÈcat ca o statuie, atingându-i scurt cu aura lui, înainte de a da un semn din cap. BÄiatul avea deja o nuanÈÄ de rÄu în el, dar exista un miros de puritate care se agÄÈa de energia sa negativÄ.
Aceste rÄmÄÈiÈe de energie purÄ pÄreau sÄ fie vii cu o putere care nu murea. â NeaÈteptat...
Ãn timp ce ochii rÄnitului se deschiserÄ, Yuuhi Èopti încet: â TatÄ, a atins-o pe cea purÄ ... energia ei continuÄ sÄ-l atace... colÈii copilului au strÄlucit în întuneric într-un zâmbet de batjocurÄ. â SÄ-l pÄstrÄm?
Ochii lui Yohji se micÈorau la cuvintele ciudate ale bÄieÈelului, apoi se uitarÄ Ã®n jurul celui cu care vorbea copilul, doar pentru a vedea un om sinistru, învÄluit în negrul din umbre, în lumina slabÄ a aleii. El era înalt Èi din forma sa se degaja o putere, ca Èi cum ar fi fost o divinitate rÄzbunÄtoare.
Ochii plini de spaimÄ a lui Yohji se lÄrgiserÄ, blocaÈi de ochii roÈii de sânge Èi de data asta vÄzu clar colÈii. ÃÈi lipi corpul maltratat de perete. Nu ar fi avut niciodatÄ vreo Èansa dacÄ ar fi încercat sÄ fugÄ Ã®n starea în care se afla deja.
Hyakuhei se uitÄ Ã®n jos la tânÄrul care o hÄrÈuise pe fata pe care o considera acum a sa. Acest netot a îndrÄznit sÄ o atingÄ Èi acum va plÄti pentru insolenÈa lui. Inhalase... rÄmÄÈiÈele de miros ale lupului care îl bÄtuse deja grav Èi ochii lui ca miezul nopÈii se îngustarÄ ca niÈte fante. Kotaro fusese aici!
Cum îndrÄzni Kotaro sÄ intervinÄ Ã®n asta. Era motivul pentru care fata dispÄruse brusc fÄrÄ urmÄ? Hyakuhei a mârâit chiar la gândul cÄ un lican s-a aflat atât de aproape de Gardianul Inimii de Cristal, dar Èi de fatÄ. Doar pentru cÄ fata l-a ales pe el asta nu o fÄcea cu adevÄrat a lui. Nu fusese niciodatÄ la latitudinea ei... nu Èi-a învÄÈat încÄ lecÈia din trecut?
El crezuse cÄ a ucis creatura împreunÄ cu Toya cu secole în urmÄ, pentru cÄ a îndrÄznit sÄ i se opunÄ Èi sÄ Ã®ncerce sÄ o fereascÄ sÄ devinÄ posesia lui. â Nu conteazÄ, gândurile lui Hyakuhei s-au devenit melancolice pentru o clipÄ: â Tu ai întors-o odatÄ pe Toya si pe preoteasa împotriva mea Kotaro... si uite ce m-ai fÄcut sÄ fac.
O umbra de milÄ Ã®i strÄbÄtu figura, gândindu-se la trecut. DacÄ Toya nu ar fi încercat sÄ devinÄ gardian al preotesei Èi sÄ o îndepÄrteze pe Kyou de el... Toya nu ar mai fi în lumea de jos, ci aici, lângÄ el, împreunÄ cu frumoasa Kyou. Cel vinovat de a-l hrÄni pe Toya cu minciuni rÄu famate era Kotaro.
Kotaro a fost Èi cel care a avertizat-o pe preoteasÄ despre intenÈia sa adevÄratÄ. Era ciudat cum timpul putea distruge chiar Èi minciunile spuse.
â Deci Kotaro... Èopti el,... â Ai gÄsit-o din nou.
A fost readus în prezent de smiorcÄitul care venea de la bÄiatul ghemuit pe perete. Ar fi avut nevoie de mai mult de un singur recrut pentru a-Èi gÄsi preoteasa dacÄ Kotaro era Èi el cu ea. Hyakuhei o dorea Èi o va avea.
IntenÈiona sÄ o revendice cu ajutorul acestui imbecil care se gândise sÄ o pângÄreascÄ. Coruperea unei astfel de creaturi era destinatÄ numai pentru el. A avut multe planuri pentru preoteasa sa, pânÄ la urmÄ... o mie de ani a fost o lungÄ perioadÄ de timp pentru a chibzui noi modalitÄÈi de a tortura pe cineva.
Ãntorcându-se în umbre, ochii îi strÄluceau Èi dÄdu din cap lui Yuuhi. â FÄ sÄ-l doarÄ. TortureazÄ-i carnea, dar nu-l omorî. El a vrut ca acest bÄiat sÄ sufere un pic mai mult pentru acÈiunile sale, astfel cÄ va înÈelege sÄ nu-Èi sfideze noul stÄpân Èi sÄ n-o mai atingÄ niciodatÄ pe fatÄ.
Capul lui Yohji se rÄsuci înapoi la copil Èi ochii i se lÄrgirÄ de fricÄ. BÄiatul zâmbea la el, dar nu era un zâmbet bun, ci fatal. Ãn colÈurile buzelor palide, bÄiatul avea colÈii lungi ascuÈiÈi, iar ochii lui nu mai erau negri, ci de un roÈu închis.
Acei ochi goi aveau un contrast ciudat cu pielea Èi pÄrul de alabastru. ArÄta ca un copil, dar era un demon hoÈ de suflete, iar Yohji se temea cu adevÄrat.
El privea în groazÄ cum picioarele-i pÄrÄsiserÄ pÄmântul, iar bÄiatul se aruncÄ asupra lui, provocând un ÈipÄt înfricoÈat din gâtul lui deja brutalizat. El n-a Ètiut ce s-a întâmplat cÄci avea dinÈi Èi gheare încleÈtate pe trup, provocându-i o durere cum nu-Èi imaginase niciodatÄ.
*****
Toya se uitÄ la fatÄ care se aplecÄ peste scaunul pasagerului lângÄ el. â La naiba, Kyoko, sÄ nu mÄ mai sperii niciodatÄ aÈa de tare! Ètia cÄ nu-l poate auzi, dar asta nu-i opri critica de uÈurare. â IdioatÄ micÄ, ai fi putut fi moartÄ sau mai rÄu! Se îndreptÄ spre clÄdirea unde era se afla apartamentul ei.
Chiar dacÄ avea încÄ o cÄutÄturÄ furioasÄ, o luÄ ca Èi cum ar fi fost cea mai preÈioasÄ bijuterie de pe pÄmânt Èi o duse pe scÄri. GÄsind uÈa încuiatÄ, el înjurÄ, împingând mânerul, sperând sÄ nu facÄ prea multÄ pagubÄ, în timp ce se auzirÄ sunete de crÄpÄturi Èi uÈa se deschise.
â Ei bine, oricum avea nevoie de o încuietoare mai bunÄ acum cÄ avem un ucigaÈ Ã®n libertate. Toya folosi acea scuzÄ, pÄstrând-o pentru când se va trezi Èi va striga la el cÄ a spart uÈa. â Cel puÈin e încÄ pe balamale, murmurÄ el în timp ce intra în apartamentul slab luminat.
Stând nemiÈcat în mijlocul camerei de zi, se uitÄ la Kyoko Èi ridicÄ o sprânceanÄ, mirosind alcoolul amestecat cu aroma ei naturalÄ.
â Oh, vÄd acum ce fel îmi eÈti Kyoko. Èi Èopti: â Nu-i corect... Nici mÄcar nu m-ai luat sÄ beau cu tine. La ce te gândeai?
*****
Kyou luptÄ sÄ rÄmânÄ calm, ceea ce pÄrea sÄ se întâmple cam des în aceastÄ searÄ. Imposibil sÄ o ÈinÄ sub control, pumnul sÄu se repezi înainte Èi lovi zidul de cÄrÄmidÄ cu o asemenea forÈÄ Ã®ncât bucÄÈile de tencuialÄ au zburat în toate direcÈiile. FÄcu o mormÄialÄ furioasÄ, iar ochii i se coloraserÄ Ã®n roz, în timp ce adulmecÄ aerul.
Nimeni nu-i va lua ceea ce îi aparÈine fÄrÄ sÄ plÄteascÄ pentru amestecul lor.
A luat imediat mirosul lui Kyoko amestecat cu altul care i se pÄrea ciudat de familiar Èi de masculin. Kyou scoase un mormÄit, alungând senzaÈia, în timp ce levitÄ pe alee Èi urmÄri parfumul care era acum înglobat în însÄÈi fiinÈa lui.
Figura lui singuraticÄ a dispÄrut în umbre pe când vâna pradÄ. O va gÄsi Èi o va lua înapoi de la hoÈul care o furase. MuÈchii se încovoiarÄ