Toya se roti în jur într-un cerc ascultând vocea plinÄ de urÄ pe când Hyakuhei a licÄrit Èi a dispÄrut doar pentru a reapÄrea de cealaltÄ parte a lui. Ètia cÄ vampirul mortal numai s-a jucat cu el dar Toya nu se mai temu. AceastÄ teamÄ a murit odatÄ cu eaâ¦
â De ce ai omorât-o? Toya ÈuierÄ Ã®ncet plin de mânie Èi disperare.â Credeai cÄ omorând-o, vei câÈtiga cristalul? NiciodatÄ! Ea a refuzat sÄ-Èi dea aceastÄ putere Èi te-a enervat. Nu a fÄcut-o Hyakuhei? strigÄ el în timp ce pivota, încercând sÄ-l urmeze pe duÈmanul sÄu, pe mÄsurÄ ce Hyakuhei îl înconjura cu intenÈie de moarte.
â Nu a fost nici un secret cÄ ai vrut-o sÄ fie a ta. Mâna lui Toya se strânse în furie pe pumnalul sÄu când Èi-a adus aminte de privirile bântuite... de viziunea... de privirea trupului ei lipsit de viaÈÄ.
â Oricine ar putea vedea limpede felul în care te-ai uitat la ea când ai crezut cÄ eu sau Kotaro nu Èi-am dat atenÈie. â RespiraÈia sa l-a lÄsat cu un suspin în timp ce s-a legÄnat pentru o clipÄ, Ètiind cÄ el Èi Kotaro o iubiserÄ amândoi... au luptat cu Hyakuhei Èi unul cu celÄlalt pentru ea. Nimeni nu a câÈtigat. â Noi te-am vÄzut.
â Kyoko a fost a mea Èi va fi întotdeauna a mea! a strigat Toya, furia lui de a pierde pe cea pe care a iubit-o mai mult decât aerul... se risipi. Ea a fost lumina în întunericul care a devenit aceastÄ lume.
Ea a fost motivul pentru care l-a sfidat pe Hyakuhei. Acum, motivul sfidÄrii lui a dispÄrut, Èi Toya a simÈit cÄ focul din sufletul lui se înteÈi la un nivel fatal. El a gÄsit-o întinsÄ fÄrÄ viaÈÄ, cu un mic pumnal care îi strÄpungea inima. Ãn adâncul sÄu, el Ètia... el Èi Kotaro Ètiau amândoi... Hyakuhei o ucisese cumva.
Ochii negri ai lui Hyakuhei deveniserÄ o umbrÄ mai închisÄ, în timp ce se uita la cel mai mic fiu al fratelui sÄu, cu dispreÈ. â Ah da, înÈelÄtorul Gardian al Inimii de Cristal... o asemenea putere nu aparÈine unui copil prost ca tine. Cele mai puternice fiinÈe au cÄutat Gardianul Inimii de Cristal... credeai cÄ eÈti singurul, bÄiete drag? Nu numai vampirii, ci Èi nemuritorii Èi vrÄjitorii Èi chiar vârcolacii împÄrtÄÈesc acea dorinÈÄ de a pune mâna pe o astfel de putere.
â Nu îÈi dai seama ce s-ar fi întâmplat dacÄ un lican ar fi pretins-o mai întâi?
Ochii lui Hyakuhei au sângerat la gândul lui Kotaro, liderul triburilor de licani, câÈtigând o astfel de putere. Furia lui a înÈepat pe mÄsurÄ ce Èi-a amintit mirosul de lican pe carnea ei în aceeaÈi noapte. El n-ar sta deoparte lÄsând sÄ se întâmple ceva atât de trist.
â Nu, bÄieÈel neglijent, m-am ocupat deja de preoteasa care a purtat cristalul înÄuntrul ei.! Ochii lui Hyakuhei s-au întÄrit la gândul micii minciuni.
Ãn realitate... nu ucisese fata. Ea s-a sinucis ca sÄ-i împiedice sÄ obÈinÄ cristalul. El ar fi avut-o la îndemânÄ, gata sÄ-Èi revendice puterea pe care o avea în ea. Puterea despre care vorbea legenda, dacÄ ar putea fi crezutÄ... i-ar fi permis întunericului sÄ meargÄ Ã®n luminÄ... Èi sÄ se hrÄneascÄ cu ea.
Degetele lui încÄ furnicau de la scurta atingere a pielii ei. El stÄtea în spatele ei... simÈind cÄldura corpului ei cu mâna rece. Ochii ei de smarald s-au întors Èi s-au ciocnit cu el pentru doar o secundÄ Ã®n sfidare. El a avut doar gustul dorit. Prea târziu a vÄzut pumnalul în mâna ei, când a dispÄrut rapid în piept. Ar fi putut s-o întoarcÄ Èi sÄ Ã®mpartÄ cu ea totul, dar... ea a refuzat oferta sa generoasÄ.
Femeia curajoasÄ Èi proastÄ crezuse cÄ, prin sinuciderea ei, ea ar fi blocat puterea cristalului pentru el pentru totdeauna. Totdeauna a fost un timp atât de lung pentru a încerca sÄ se ascundÄ de el.
â Ea va renaÈte! Toya ÈipÄ cu durere, Ètiind cÄ nu a reuÈit sÄ o protejeze de mânia lui Hyakuhei. Vina lui de a nu fi acolo sÄ o salveze l-a mÄcinat pe dinÄuntru. Ètia cÄ era vampir... o creaturÄ a nopÈii... Èi totuÈi nu a întors-o înapoi la el. Ea se împrietenise cu el.. Kyoko îi încredinÈase viaÈa ei.
Mintea lui Toya a strÄlucit de-a lungul timpului în care o cunoscuse... corpul i-a cÄzut în genunchi când s-a prÄbuÈit la pÄmânt, uitându-se la lacrimile care-i cÄdeau. â Nu a fost destul de mult!, a Èipat încet în negare.
El o cunoscuse pentru o perioadÄ atât de scurtÄ; Èase cicluri lunare. Când a întâlnit-o pentru prima datÄ... nu dorea decât cristalul... cristalul pe care nici mÄcar nu Ètia cÄ-l purta cu ea la început. Dar îl vedea cum strÄluceÈte în ea... chemându-l la el. Apoi ceva s-a schimbat. Toya s-a trezit încercând sÄ o protejeze singur, în loc sÄ ia cristalul de la ea.
De când fusese aruncatÄ Ã®n lumea întunecatÄ, Toya a gÄsit adevÄrul din spatele legendei Gardianului Inimii de Cristal, lucruri pe care chiar Hyakuhei nu le-a realizat. El voia sÄ-i spunÄ fratelui sÄu secretele, dar Hyakuhei fÄcuse imposibil ca el sÄ-l gÄseascÄ pe Kyou la timp... acum era prea târziu.
â Nu vei avea niciodatÄ lumina sa în întuneric... o sÄ-l gÄsesc din nou pe Kyoko Èi sÄ pÄstrez cristalul de la tine! Vocea lui Toya era asprÄ Ã®n nevoia sa de rÄzbunare. â O sÄ trÄiascÄ din nou Èi o voi aÈtepta acolo. O lacrimÄ de argint singuraticÄ i-a alunecat pe obraz în timp ce striga: â ÃmpreunÄ! Ea Èi eu vom gÄsi o altÄ cale de a-l elibera pe Kyou de tine!
Hyakuhei se apropie de Toya, cu un mârâit întunecat venit din adâncul pieptului sÄu.
â Oh da, draga mea Toya, ea va trai din nou. Cristalul se va întoarce în aceastÄ lume Èi voi fi cel care sÄ pretindÄ nu numai puterea sa, ci Èi fata. Ãn ceea ce-l priveÈte pe preÈiosul meu Kyou... sunt sigur cÄ pot gÄsi ceva pentru a ocupa timpul fratelui tÄu pânÄ va veni acea zi.
Toya mârâi scÄzut din gât, Ètiind cÄ este o sabie cu douÄ tÄiÈuri: â ÈineÈi-vÄ noÈiunile voastre bolnave pentru voi înÈivÄ. Voi gÄsi o cale de a fi din nou normali. Èi tu... te voi omorî!, încheiase el cu un strigÄt, pe mÄsurÄ ce vântul începu sÄ se înteÈeascÄ, urlând cu rÄutate în poianÄ. Pumnalul din mâna sa a strÄlucit într-un arc de luminÄ de argint, abia apucând roba împodobitÄ Ã®ntunecat de pe corpul lui Hyakuhei. Toya nu-Èi putea da seama cât de rapid era adversarul sÄu, dar fruntea lui era brÄzdatÄ cu hotÄrâre. Un alt pumnal a apÄrut în cealaltÄ mânÄ a sa Èi a aruncat cu el, urmat imediat de primul.
Hyakuhei a evitat lamele mortale cu secolele de antrenament pe care le-a îndurat. Oamenii erau niÈte creaturi atât de uÈor de înfrânat, Èi Toya, deÈi schimbat, era încÄ foarte uman în modul sÄu de gândire... încÄ un copil în ochii unui vampir.
El ar admite cÄ Ã®ntr-un fel, protecÈia lui de cÄtre preoteasÄ a slÄbit puterea lui Toya la aproape acelaÈi nivel cu a unui