El o privea ridicându-Èi încet ochii spre el Èi putea sÄ-i vadÄ Ã®ngrijorarea în privinÈa ei cÄ ar încerca sÄ o opreascÄ... voia sÄ o opreascÄ, dar nu o fÄcea. Cu timpul, ea îÈi va face propria alegere.
Cu capul uÈor înclinat cÄ acceptÄ, Kotaro a atins mâna ei Èi a Èinut-o pentru o clipÄ, fixând cu ochii lui albaÈtri de gheaÈÄ pe cei de smarald furtunos. ÃÈi dÄdu din ochi seama cÄ ea avea o zi groaznicÄ. Putea sÄ-i citeascÄ Ã®ntotdeauna sentimentele din culoarea ochilor... învÄÈase acum peste o mie de ani. Doar dorea ca ea sÄ-Èi aminteascÄ.
â Atunci asta e, Kyoko! Vin sÄ te vÄd mâine. Ai grijÄ, frumoaso! Ãnclinându-se înainte, îÈi lipi buzele pe fruntea ei, apoi îi lÄsÄ mâna, întorcându-se sÄ plece.
Kyoko zâmbi. â MulÈumesc, Kotaro. Fruntea fremÄta acolo unde a atins-o buzele lui calde. S-a bucurat cÄ a fost mai uÈor cu el decât cu Toya. De multe ori îi sÄruta obrazul, fruntea sau mâna, lÄsând locul acela impresionat Èi cald.
Se întrebÄ ce ar crede dacÄ ar Èti cÄ nu a fost niciodatÄ sÄrutatÄ pe buze. Nimeni nu ar fi crezut cÄ la vârsta de optsprezece ani era încÄ la fel de curatÄ ca Èi... bine, purÄ din punct de vedere fizic. Se înroÈi din nou, Ètiind cÄ gândurile ei nu erau chiar lipsite de pÄcat. Ar fi dat vina pe trÄdÄtoarea din pieptul ei care se agita de fiecare datÄ când sa gândea la el.
Kotaro deschise uÈa sÄ plece, dar nu înainte de a arunca un zâmbet peste umÄr Èi de a adÄuga. â AminteÈte-Èi, cÄ Ã®ncÄ eÈti femeia mea. A plecat repede, închizând uÈa în spatele lui, Èi rânjind animalic.
Ètia cÄ ea nu va trece limita cu Toya Èi nu era îngrijoratÄ. Chiar Èi în trecut, când el Èi Toya se bÄteau cap în cap, ea Èinea cu el Èi nu cu Toya. Ãntotdeauna l-a iubit pe Toya, dar Kotaro Ètia cÄ de el era cu adevÄrat îndrÄgostitÄ. Viteza bÄtÄilor inimii când era el în prin preajmÄ au trÄdat-o întotdeauna... în aceastÄ viaÈÄ dar Èi în trecut. El va trebui doar sÄ aÈtepte ca ea sÄ-Èi dea seama nou.
Kotaro inspirÄ uÈor, savurând mirosul ei. Chiar Èi acum i-ar fi putut mirosi puritatea Èi Ètia cÄ ea nu e o cineva care sÄ ia aÈa ceva atât de uÈor. Era atât de nevinovatÄ faÈÄ de lumea realÄ.
Gândul îl fÄcu sÄ zâmbeascÄ fad. Nu era atât de sigur cÄ ar fi vrut ca ea sÄ afle vreodatÄ despre partea întunecatÄ a acestei lumi... nu voia sÄ-i alunge fericirea. Chiar Èi el însuÈi nu era ceea ce credea cÄ este. Ètia cÄ Ã®l va accepta în vreun fel, dar amintindu-Èi cum a îngropat-o i-a Èinut buzele înlemnite. De unele lucruri ar fi mai bine sÄ nu-Èi aminteascÄ niciodatÄ.
Când Kotaro ieÈea din clÄdire Èi ajunse pe trotuar, ridicÄ privirea spre curtea dinspre fereastra ei, întrebându-se ce avea sÄ facÄ atunci când va afla despre el. Èi da, i-ar spune adevÄrul... dar nu chiar acum. Cum explici cÄ eÈti mai în vârstÄ decât orice om normal Èi cÄ ai puteri pe care le-a vÄzut doar în filme?
Kotaro clÄtinÄ din cap în timp ce se întoarse spre colegiu, gândindu-se la urmÄtoarea mutare cu privire la fetele dispÄrute.
Ètia ce se întâmplÄ cu ele Èi cÄ cel mai probabil erau deja moarte sau cel puÈin înviate. Ochii lui s-au aprins de furie pentru o clipÄ, dezvÄluind partea întunecatÄ a sufletului sÄu de lican. Avea nevoie sÄ prindÄ mirosul acelor bÄutori de sânge nenorociÈi Èi al celor care i-au condus înainte sÄ o gÄseascÄ din nou pe Kyoko.
Capitolul 3
Kyoko rÄscoli prin dulap în cÄutarea a ceea ce Suki o convinse sÄ cumpere weekend-ul trecut. Ea chicoti la gândul cÄ Shinbe le urmÄrise la cumpÄrÄturi oferindu-se sÄ le ajute dacÄ aveau de o opinie. Culmea a fost când s-a furiÈat în cabina fetelor Èi a vorbit cu Suki prin perdea.
Shinbe vorbea cu voce piÈigÄiatÄ, ca sÄ o convingÄ pe Suki cÄ e însoÈitoarea pentru cabina fetelor Èi se oferea sÄ-i ridice fermoarul.
Suki spuse da ofertei de ajutor Èi se întoarse cu spatele spre perdea. Kyoko aproape cÄzuse când Shinbe zburÄ prin cabinÄ Èi aterizÄ pe peretele din cealaltÄ parte.
O întrebÄ pe Suki cum Èi-a dat seama cÄ era Shinbe iar ea rÄspunse. â Nu cred cÄ ar lÄsa o lesbianÄ sÄ lucreze la cabina fetelor, aÈa cÄ atunci când Èi-a bÄgat mâna în rochie, în loc de fermoar... era un fel de revelaÈie.
â SÄracul Shinbe, exclama Kyoko, scoÈând o cÄmaÈÄ albÄ scurtÄ, cu mâneci de mÄtase, care, de la cot pânÄ la încheietura mâinii, erau în formÄ de clopot. De fapt, ea a crezut cÄ e foarte drÄguÈÄ. Ãi aducea aminte de rochia unui înger, dar mai sexy. Era suficient de scurtÄ ca sÄ-i arate buricul împreunÄ cu fusta mini neagrÄ, cu talie joasÄ, pe care o cumpÄrase.
DupÄ ce s-a îmbrÄcat Èi Èi-a gÄsit ce pantofi dorea, Èi-a tras pÄrul din jurul urechilor, Èi din spate, ridicându-l cu un elastic, lÄsând restul sÄ atârne atrÄgÄtor. AplicÄ o cantitate micÄ de machiaj Èi-Èi puse un colier cu un mic cristal picÄturÄ, crezându-se pregÄtitÄ pentru tot ce îi rezervase Suki.
Èi-a dorit în secret sÄ-i fi spus lui Kotaro unde merg, dar nici mÄcar ea nu Ètia rÄspunsul la asta. Èi-a muÈcat buza de jos, realizând cÄ deja îi ducea lipsa, apoi încercÄ sÄ-Èi alunge sentimentul de melancolie, Ètiind cÄ Suki o va vedea.
Ultimul lucru de care avea nevoie în seara ar fi fost ca cea mai bunÄ prietenÄ, s-o întrebe un milion de întrebÄri la care nu dorea sÄ rÄspundÄ.
*****
Shinbe îÈi plimbÄ degetele prin ÈuviÈele albastre care-i strÄluceau în pÄrul sÄu întunecat, în timp ce se aplecÄ asupra uÈii. Se îndreptase spre Suki, când primise apelul ei spunând cÄ va pleca în aceastÄ searÄ Èi cÄ nu va mai reveni.
â E nebunÄ dacÄ crede cÄ poate scÄpa de mine atât de uÈor, a ridicat Shinbe o sprânceanÄ Ã®n timp ce aÈtepta.
Când ea a deschis uÈa cu pÄrul încÄ Ã®nfÄÈurat într-un prosop, primele cuvinte ale lui Shinbe erau. â ÄÄÄ... am pierdut baia, Suki? Zâmbi privind sprâncenele lui Suki arcuindu-se. De îndatÄ ce îi întâlnise pe Suki Èi pe Kyoko, simÈi nevoia sÄ rÄmânÄ lângÄ ele. De multe ori au ieÈit împreunÄ cu Toya Èi fetele.
Suki Ètia cÄ Shinbe se considera "iubitul ei" doar pentru cÄ el era singurul cu care