și zvelt, cu părul scurt, pe care-l întâlnești în orice oraș. Barba de câteva zile ascundea obraji un pic supți, dându-i în același timp un aer de diletant sau de boem, după cum ultimul bărbierit era mai mult sau mai puțin recent, departe de codificarea normativă și angelică a unui birocrat cu pielea netedă. Franck se arătase atât de amabil și atent cu ea încât Svetlana nu putuse decât cedeze. Oare tocmai făcuse cunoștință cu un tip care o copleșea și care o făcea să descopere sentimente noi și frumoase? Bărbatul care avea să-i marcheze viața? Cel de care se va îndrăgosti pentru totdeauna? Svetlana dorea din tot sufletul să-l revadă, în viteză, pentru a se convinge de ceea ce simte. Dorea mult și să fie din nou în brațele lui. Începea să viseze și să spere... Svetlana nu iubise niciodată cu pasiune. În secret, visa să se producă această alchimie. De ce nu acum? Era oare riscant să se avânte cu un francez care trăia la peste șapte mii de kilometri de casa ei? Oare se izbea de un zid, fără posibilitatea de a se ridica? Acest preaplin de întrebări îi bombardau și îi chinuiau mintea. Somnul nu mai venea. Deși de felul ei agitată, ea se simțea calmă. Nici un bărbat nu îi servise un asemenea joc de seducție și nu-i trezise atâta dorință, doar într-o zi. Șansa tocmai apăruse. În acest moment, Svetlana simțea că de data aceasta totul era diferit față de relațiile ei precedente.
