Întotdeauna să ai o rețea mare de contacte. În cazul șomajului, ai la cine să apelezi.
Apropie-te de familia ta și încearcă să ai o relație bună cu ei, pentru că ei te vor ajuta în momentele grele.
“Nu da vrabia vopsită pe cioara de pa gard.” Acest proverb înțelept ne ghidează să stăm mereu pe lângă oameni de valoare. Apreciază brațele întinse care te primesc mereu.
Nu te duce niciodată la muncă băut sau drogat. De asemenea, nu folosi deloc aceste lucruri în timpul serviciului. Ai încredere că un stil de viață sănătos este cel mai bun pentru tine.
Oricând este posibil, participă la evenimente cu colegii. Este o modalitate de a consolida relațiile cunoscându-vă mai bine.
În final, muncește în așa fel încât să simți că este o activitate plăcută care te face să crești și pe plan profesional, și pe plan personal. Urcă pe treptele ierarhice pas cu pas. Omule muncitor, ai tot respectul meu. Noi facem din această țară una a prezentului și a viitorului.
Alte subiecte
1) Iubirea. Tot ceea ce există sau intră în existență vine din iubirea infinită a lui Yahweh. El a ajustat structurile universului în așa fel încât toate ființele din el să fie o reflexie a Lui, unite întru ființă prin acest sentiment. Iubire este negreșit cea mai puternică forță, care există pentru a crea lumi noi, pentru a mângâia sufletul și pentru a face minuni. Un bun exemplu este reprezentat de toate forțele binelui trimise în universul în continuă dezvoltare pentru a transforma relațiile din interiorul lui. În cazul Pământului, avem figura lui Iisus, păstorul cel bun care dă totul pentru adepții lui, și figurile mamelor, oglindă a Mariei din Nazaret, care arată o iubire nemăsurată față de copiii lor. Aceasta este iubirea spirituală.
Iubirea carnală se petrece între un bărbat și o femeie, spre exemplu. Iubirea este încă intactă (spirituală și carnală), iar cei care o experimentează sunt deja într-o sferă spirituală înaltă. Ei se numesc fiii lui Yahweh. Mai există și pasiunea sau parteneriatul, ceea ce produce iarăși acest sentiment puternic. Indiferent de tip, iubirea este foarte frumoasă, iar cei care o trăiesc sunt fericiți. Oamenii seci de iubire nu poartă roade, iar destinul lor nu este bun. Curând va veni iubirea fără rezerve.
.1) Totul se iartă celor care iubesc mult. “În vremea aceea, unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir şi, stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le șteargă; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Dar văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis întru sine: Omul Acesta, dacă ar fi proroc, ar ști cine şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de El, ar ști că este păcătoasă. Atunci Iisus, răspunzând, a zis către el: Simone, am să-ți spun ceva. Învățătorule, spune, a zis el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci spune-Mi: care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: gândesc că acela căruia i-a fost iertat mai mult. Iar Iisus i-a răspuns: drept ai judecat. Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon: vezi pe femeia aceasta? Am intrat la tine în casă: apă de spălat pe picioare tu nu Mi-ai dat, ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a șters cu părul capului ei; sărutare nu Mi-ai dat, ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele; cu untdelemn capul Meu tu nu l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. Pentru aceea îți spun: iertate îi sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cel căruia se iartă puţin puţin iubeşte. Şi a zis către ea: iertate îţi sunt păcatele! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Dar Iisus a zis femeii: credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.” (Luca 7:36-50)
Această pildă reflectă realitatea umană. Toți, mai puțin fiii lui Dumnezeu, păcătuiesc și trebuie să răspundă pentru eșecurile lor în fața Creatorului. Chiar dacă păcatul omenesc este sângeriu, există posibilitatea iertării divine și a milei. Să fie oare posibil? Iisus dă exemplul femeii dedicate, care nu se dă în lături din a-I fi pe plac. Așa va fi și judecata. Cei care se recunosc ca fiind păcătoși în timpul vieții vor fi spălați de păcate. Pentru că multe le sunt iertate celor care iubesc cu adevărat.
.2) Iubirea ca renunțate și suferință. Într-o relație între prieteni, rude, Dumnezeu și umanitate, și între doi parteneri, este foarte ușor să spui că iubești. Mulți nici nu știu puterea spuselor lor. Cel care iubește cu adevărat arată că-i pasă, arată dedicare, oferă companie, ghidează, știe cum să demonstreze ce simte în momentele potrivite, suferă pentru celălalt și renunță chiar și la stima de sine retrăgându-se definitiv pentru binele celuilalt. Renunțarea la celălalt este foarte dureroasă, dar necesară în unele cazuri. Exemplele sunt: renunțarea lui Iisus pe cruce pentru noi toți, renunțarea părinților la fiul rebel, despărțirea din cuplu. Cu aceste ocazii, distanța și timpul ne învață multe și întăresc sentimentul sau îl alungă de tot. Totuși, această sinceritate în sentimente va exista întotdeauna. A iubi pe cineva și a te da cu totul demonstrează cât de mult iubești acea persoană.
.3) Iubirea demonstrată prin fapte. Zicala care spune că Iadul e pavat cu bune intenții este corectă. Acest lucru se aplică și în iubire, care trebuie demonstrată. Sfătuiește, ajută financiar, fii un domn, ia în brațe, păstrează secrete, împarte bunurile tale, cooperează în numele binelui, protejează-i cu ceilalți și oferă-te lor. Iată doar câteva exemple. Trebuie să ne arătăm sentimentele pentru ca acestea să se bazeze pe încredere reciprocă, pe parteneriat și pe loialitate.
.4) Nu renunța la iubire în fața decepției. În această viață, în orice moment, sentimentele noastre sunt puse la încercare. Se întâmplă adesea ca celălalt să nu corespundă așteptărilor pe care noi ne construim în jurul lui, căci iubirea puternică ne face orbi. Din această cauză, defectele celuilalt ne bagă bețe în roate. Apoi vine un moment când nu mai putem continua cu relația, generând astfel o traumă serioasă. Persoana rănită discreditează iubirea și nu mai are încredere în alte persoane. În acest moment, să nu vă gândiți că este sfârșitul. Mai sunt multe alte motive pentru care să trăiți și să căutați fericirea. Mai întâi, nu toată lumea este la fel. Cine știe? Poate că vei găsi pe cineva care nu este perfect, dar cu care poți împărți momente frumoase. Acest lucru este rar în ziua de astăzi, dar nu imposibil. Mai apoi, fericirea trebuie să vină din interior. O persoană cu valori, cu credință, cu o familie bună și cu ocupație poate face acest lucru. Celălalt este doar o extensie a norocului tău. Ceva ce completează, ca să spunem așa. Când luăm decizia interioară de a fi fericit, tot universul este de partea noastră. Întotdeauna adu-ți aminte că orice se va întâmpla, nu renunța la tine.
.5) Iubirea ca pretext pentru a te sustrage regulilor. Majoritatea oamenilor au trecut prin situații în care celălalt folosește iubirea ca argument pentru a face anumite acțiuni. De exemplu, într-o criză de gelozie, el își poate bate sau chiar ucide rivalul, poate să înșele ca să fie acceptat, poate să fure ca să pară bogat, sau poate împiedica libertatea celuilalt, poate să îl persecute până la finalul relației, ca să dețină controlul și pentru ca celălalt să se îndoiască mereu de sine. Sentimentul acesta nu se poate numi iubire. 1 Corinteni 13 ne spune