Arca și inundația ca simboluri
Acum foarte mult timp, Pământul a suferit o mare catastrofă incontestabilă din punct de vedere științific și raportată filosofic și în alte culturi. Planeta noastră a fost acoperită de apă și ființele terestre au fost înecate. Totuși, întrebarea este: Ce legătură are Yahweh cu asta?
După ce am analizat acest fenomen istoric, am ajuns la câteva concluzii: Dumnezeul în care mă încred și pe care Îl iubesc, Cel pe care în numesc Tatăl meu, nu este selectiv. Pentru el, toți oamenii sunt egali. Ceea ce îi diferențiază sunt valorile lor, inteligența și abilitatea. În niciun caz nu ar fi ales un om să supraviețuiască în detrimentul celorlalți, pentru că El are bunătate, înțelepciune și este drept. Nu El a fost responsabil de inundație, ci păcatele oamenilor. Dumnezeu Tatăl, în înțelepciunea Lui, a creat Pământul și stelele separat, pentru ca tot ce se întâmplă în acest mediu să fie doar consecințele unor evenimente naturale, asupra cărora El nu are nicio responsabilitate.
Atunci cum de cunoaștem legende pe acest subiect, ca epopeea lui Ghilgameș și povestea biblică? Ele ar trebui văzute ca un semnal. Noe este cel drept care, datorită muncii sale, este ales de Dumnezeu ca să fie salvat de la un martiriu general, care poate fi interpretat drept relația plantă-cules, care este inclusivă atâta timp cât omul urmează regulile creatorului ca să fie mântuit, căci ajutorul este oferit tuturor oamenilor.
Yahweh nu este un Dumnezeu care te judecă sau care te arată cu degetul pentru păcatele tale. El vrea să fie descoperit puțin câte puțin, și dacă te deschizi luminii Lui și crezi în Numele Lui, îți poate transforma viața în fericire. Pentru că El este dispus să te asculte, să te susțină și să te ajute în tot ceea ce este necesar, numindu-te Noe, omul salvat de la forțele furtunoase ale sorții. Așa să fie!
Contractul lui Dumnezeu cu omul
La începutul vieții pe Pământ existau doar Yahweh Dumnezeu, fiii lui și cei dintâi oameni. Chiar dacă era nevăzut, spiritul luminii a ghidat umanitatea în toate modurile posibile. Apoi a apărut primul contract.
Cele mai importante porunci pe care Yahweh le-a dat atunci sunt: să-L iubești pe Dumnezeu mai presus de toate și să vă iubiți unul pe altul; nu-l calomnia, jigni sau defăima pe celălalt; fii tolerant; nu cultiva invidia, mândria, ura sau furia; nu fura; nu perverti drepturile orfanului și ale văduvei; nu practica specula cu bani; în loc să împrumuți, oferă de bunăvoie; exersează respectul și tratează oamenii cu egalitate; fii corect și onest; păstrează-ți credința; dă sfaturi bune; fii un prieten, tată, mamă, partener, soț sau copil exemplar; primește-i și tratează-i cu respect pe cei care sunt în vârstă; nu refuza să oferi ajutorul tău atunci când poți; nu te justifica; fii loial, sincer și fidel în relațiile tale; fii un exemplu de umanitate pentru ceilalți; ai personalitatea ta; fii umil, răbdător și dedicat în proiectele tale; nu renunța niciodată la vise și nu te opri din luptă, pentru că Eu fac totul prin cel care mă întărește.
Momentul simbolic al instaurării acestor porunci se petrece pe munte, când Moise le primește, apoi Iisus coboară pe Pământ care să împlinească legea. O nouă eră a început atunci pentru mântuire umanității.
Pot spune că și eu sunt unul dintre ei. Știu că am ajuns departe în a fi învățătorul unei lumi din ce în ce mai îndepărtate de Dumnezeu. Scopul este să ne trezim în această nouă realitate, să urmăm poruncile, după care toate celelalte lucruri vor veni de la sine. Nu vă temeți în legătură cu viitorul, cu ce să purtați pe voi sau ce să mâncați, pentru că doar păgânul face asta, din ignoranța lui față de Yahweh. „Eu sunt” vă asigură că viitorul va fi roditor în Împărăție.
Nimicnicia omului și măreția lui Dumnezeu
Tot ceea ce există și ceea ce va exista aparține doar lui Yahweh și fiilor lui. În măreția Lui, care include omnipotență și omnisciență, El a dorit să-și împartă gloria cu muritorii și nemuritorii. În lumea terestră, au fost create dimensiuni multiple și ființe multiple, cu scopul de a împlini cerințele necesare pentru ordinea dreaptă a planetei și pentru a renunța la fericirea personală.
În lumea carnală, omul joacă acum rolul principal în organizarea planetei. Din nefericire, odată cu avansarea civilizației cuceririle, omul a ajuns să fie suficient sieși, să fie în mod eronat independent de Dumnezeu. Acest lucru este ca o perdea trasă peste ochi, care nu îl lasă să vadă adevărata realitate. Vă spun, fraților, nu există nimeni pe această planetă care să fie măreț. Cu toții împărțim această slăbiciune a cărnii și suntem expuși la infracțiuni, boli oportuniste, calamități, obstacole, eșuări, suferințe, dezamăgiri, teamă, lucruri neașteptate, hazard și chiar moartea trupească. Așadar, cum poți trăi cu aceste posibilități și să fii fericit pe Pământ?
Ca să răspundem la întrebarea de mai sus, trebuie să ne consultăm cu Tatăl. Este de ajuns pentru om ca el să-și facă datoria și să cultive bunele valori deja menționate, pentru ca binecuvântarea să vină de Sus. Omul trebuie să-și recunoască nimicnicia și să creadă cu tărie într-un singur Dumnezeu capabil să realizeze imposibilul. În partea opusă, mândria distruge omul și îl aruncă într-o groapă fără fund. Când omul vrea să-și depășească limitele și să investigheze mistere discutabile, Dumnezeu va schimba condițiile și nu-i va oferi niciun răspuns. Ființa omenească este slabă, are limite și devine măreață doar prin credința către Tatăl care oferă propășire. Așadar, fraților, să fim umili și să căutăm Împărăția Tatălui înainte de toate. El dorește să facem asta din străfundurile inimii Lui.
Promisiunea care leagă creatura de creator
Totul în viață se întâmplă cu un motiv. Nimic nu este întâmplător. La fel este și cu umanitatea. Fiecare om care vine pe această planetă plină de încercări are o misiune de îndeplinit. Cu toții avem. Mic sau mare, cu toții avem câte un rol pe această planetă, care este vital pentru dezvoltarea vieții.
Este greu pentru toți să înțelegem ce vrea Dumnezeu de la noi și să-I împlinim dorințele. Dificultățile care apar pe parcurs îi fac pe mulți dintre noi să renunțe la personalitatea lor și să cadă în corupție și eșec. Ce poți face ca să eviți acest lucru? Există o zicală care spune așa: „Nebănuite sunt căile Domnului.” Interpretând-o, ne dăm seama că trebuie să ne împlinim menirea, să ne rugăm sincer la Tatăl, cerându-I să împlinească voia Lui în viața noastră. Yahweh Dumnezeul este suveran, el animă sufletul uman și ceea ce este scris se va întâmpla cu siguranță. Totuși, „Fă-ți treaba și Eu te voi ajuta” este altă zicală care o completează pe prima și o clarifică.
Pentru a exemplifica textul de mai sus, voi vorbi din experiența personală. Am început să scriu între anii 2006 și 2007 un text simplu de dezvoltare personală care avea fix treizeci și șapte de pagini. În același an, am început să studiez pentru Master și mi-am luat o slujbă în serviciul public. În acel moment eram într-o situație financiară și personală complicată. Am trăit o noapte permanentă și periculoasă a sufletului, ceea ce aproape că m-a omorât. Pe parte financiară, nu aveam destui bani pentru nimic, nici măcar să cumpăr o cărticică simplă (care mi-ar atenua puțin problemele personale), ca să nu mai vorbesc de un calculator, care era visul meu.
Am început să lucrez la carte în timpul orelor de muncă, pentru că nu aveam de ales. În două luni era completă. În aceeași perioadă am renunțat la serviciul meu și m-am dedicat aproape în întregime facultății. După ce mi-am terminat cartea, am trimis-o către publicate și am așteptat un răspuns.
Trei luni