De vorbă cu tata
Undeva în sălbăticia din Pernambuco, Aldivan Teixeira Torres, cunoscut și ca Fiul lui Dumnezeu, Cel Divin, Emanuel, Mesia, Prezicătorul și Micul Visător, se află într-o stare conflictuală. Toate lucrurile din viața lui au avut ca scop sfințirea dorințelor și puterilor sale. A trebuit să lupte cu invidia, persecuția, defăimarea, prietenii falși și propria neliniște interioară. Ceea ce a dus la un conflict în interiorul sufletului și trupului său. Ca să se calmeze, a decis să vorbească cu tatăl său la un moment dat.
Se afla pe terasa casei, de unde putea privi stelele pe cerul înnoptat. În acea zi era hotărât să vorbească deschis cu cel care-l adusese pe lume în zilele cele dintâi. O conversație între un tată și fiul său.
Asigurându-se cu ajutorul celui de-al șaselea simț că nu mai este nimeni în zonă, se așază pe podeaua netedă și tare, făcută din ciment, nisip, mortar și apă. Cu mintea sa puternică, reușește să trezească spiritul lui Yahweh care sălășluiește în toate. Apoi începe să comunice:
— Tată, am nevoie de cuvântul tău. Încă sunt confuz și rușinos cu privire la șederea mea pe Pământ. De ce nu a venit încă vremea să ne arătăm lumii? Spiritul meu vrea să facă asta, dar eu îți cer ție sfatul.
Se lasă tăcerea un moment. Ușor-ușor, un nor alb coboară din cer până în grădina casei lui Aldivan. Foarte aproape de el, cineva coboară din nor și începe să vorbească cu Fiul lui Dumnezeu.
— Fiule, te cunosc și te înțeleg pe deplin. Ești fiul meu. Ai conștiință divină și voință proprie. Îți voi accepta sugestie pentru că te iubesc. Dacă vrei să ne arătăm oamenilor, atunci sunt de acord. Așa să fie.
— Știu, tată, că m-ai făcut așa puternic, încât pot hotărî soarta universului, a oamenilor mei și a mea de unul singur. Ți-am cerut sfatul doar ca semn de respect și obediență, pentru ca lumea să-mi recunoască umilința.
— Da, este corect. Eu am creat-o. De acum înainte, îți ofer darul meu complet, pentru ca tu să pui capăt stereotipurilor. M-am săturat de fanatici și de profeți falși care îmi răstălmăcesc cuvintele și poruncile. Eu nu sunt acest Dumnezeu pe care îl înfățișează ei. Doar tu îmi cunoști dorința, puterea și sufletul întru totul. Tu ești fiul meu preaiubit, iar puterea noastră va schimba lumea. Îi vom face pe oameni să se gândească mai mult la acțiunile și viețile lor în general.
— Desigur, tată. Și eu sunt sătul de cei care folosesc religia ca să îi sperie pe alții și ca să câștige bani. Nu le voi permite acestor escroci să se ospăteze în Rai, pentru că regatul meu este destinat celor drepți și păcătoșilor îndreptați.
— Așa să fie. Du-ți la capăt misiunea, transmite cuvintele noastre și cucerește lumea. Cât despre mine, voi fi mereu aici, lângă tine, pe tot parcursul vieții tale. Porțile locuinței morților nu te vor birui, așa cum am promis.
— Te iubesc.
— Și eu te iubesc. Trebuie să plec. Mă așteaptă probleme urgente.
— Pacea fie cu tine!
Spiritul lui Yahweh se întoarce în nor și în câteva secunde zboară din nou spre cer. Acum Fiul Domnului era pe deplin convins de hotărârea lui. Părăsind terasa, intră în casă, trece prin două camere, se întoarce într-a sa, ia loc pe scaunul de birou, pornește calculatorul și deschide programul de scriere. „Cuvântul Împărtășit” începe să apară pe ecran.
Începuturile omului pe Pământ
Yahweh Dumnezeul și copiii lui au existat dintotdeauna, fiecare fiind o parte din celălalt, într-o comuniune perfectă. Universul așa cum îl știm noi a luat naștere acum cincisprezece miliarde de ani, iar planeta Pământ are abia cinci miliarde de ani.
La început, Pământul era doar o minge de gaze și praf care plutea în jurul Soarelui. În timp, elementele s-au adunat, temperatura și presiunea au scăzut, iar scoarța Pământului și apa au început să prindă formă pentru a face viața posibilă.
Apariția primelor organisme s-a petrecut în mare. Acestea se aflau în sfere mici, protejate de o membrană pe punctul de a se divide. Odată cu trecerea timpului, s-au unit cu alte ființe, dând naștere mecanismelor de reproducere și fotosinteză. După o lungă perioadă de timp, a început colonizarea suprafeței Pământului cu plante terestre și animale.
Omenirea a apărut acum două miliarde de ani în regiunea care cuprinde acum o parte din Africa, Asia, Europa, Indonezia și Oceania, și nu a fost niciodată prea bună. Yahweh Dumnezeul a creat în om dualitatea lumină-întuneric, dându-i liber arbitru încă de la început. A făcut acest lucru din iubirea pentru creația sa, pentru omul făcut după asemănarea lui.
Un lucru important este creația însăși. Yahweh Dumnezeul, tatăl meu, nu a creat doar un bărbat și o femeie într-un paradis mitologic. Creația sa a fost multiplă, formată dintr-un om și o femeie din fiecare etnicitate și rasă. În viitor, ei urmează să se împerecheze și să dea naștere unor descendenți de rasă combinată. De la început, omul a avut libertatea și inteligența necesare pentru a hotărî soarta lumii. Așadar, ar fi în zadar să plasăm începuturile păcatului într-o femeie care se află în paradis și care este păcălită de șarpe, căci păcatul este relativ. Dualitatea este incontestabilă. Totuși, există unele ființe care au evoluat atât de mult încât își pot nega partea negativă. Ei sunt sfinții, dar nu cei aleși de om, ci de tatăl meu, care cântărește inimile tuturor și știe totul. Fiecare va căpăta locul pe care îl merită.
Frații mei, vreau să vă mai spun să nu vă lăsați păcăliți de zvonuri și de idei preconcepute. Tot ceea ce vedem astăzi, exceptând revoluțiile culturale și științifico-tehnologice, exista dinainte de apariția ignoranței, intoleranței, fricii, rușinii, regulilor sociale și a alegerilor sexuale distincte. De la homo erectus la omul modern, a existat o evoluție în contextele pe care le-am menționat deja, dar în altele, situația a rămas la fel. Același exemplu poate fi folosit pentru mediul în care trăim. De foarte multe ori admirăm fenomene pe care nu le-am mai văzut niciodată. Totuși, acestea s-au mai petrecut în vremuri trecute și strămoșii noștri le-au observat. De aceea este adevărată zicala că nimic de pe Pământ nu este nou, ci că totul evoluează în cicluri alternante. Acestea sunt lucrurile de bază despre stereotipuri pe care voiam să vi le spun.
Întrebări despre blestemul lui Yahweh
Numele meu este Aldivan Teixeira Tôrres, cunoscut și ca „prezicătorul”, Cel Divin, fiu al lui Dumnezeu, micul visător și om al peșterii. Sunt fiul spiritual al Domnului, la fel ca alți oameni, în timp ce Iisus este fiul trupesc. Cu toții (Tatăl, Fiul, Sfântul Duh, ființele luminii, inclusiv oameni și îngeri ai acestei lumi) reprezentăm binele. Această forță binefăcătoare este la îndemâna oricui și poate transforma imposibilul în posibil. Doar ai încredere în noi.
Vreau să clarific niște lucruri importante despre blestemele atribuite numelui sfânt al Tatălui meu. În primul rând, Yahweh nu judecă și nu condamnă pe nimeni. Fiecare persoană din lumea asta este responsabilă pentru acțiunile ei și pentru consecințele alegerilor pe care le face. Așadar, infracțiunile, falsul, suferința, certurile, accidentele, lucrurile neașteptate și destinul sunt complet independente de voința Tatălui meu. În ciuda faptului că puterea lui este suverană în totul, ne-a lăsat complet liberi în facultățile noastre. În al doilea rând, Yahweh Dumnezeul crede întotdeauna în ființa umană și urmărește mereu împăcarea și iertarea. Crede în umanitate și o iubește cu toate defectele ei.
Pe