26:8.4 (294.3) Puţini sunt pelerinii care trec prin experienţa întârzierii cauzate de o aparentă nereuşită în aventura Deităţii. Aproape toţi ating Spiritul Infinit, deşi, uneori, câte un pelerin al suprauniversului numărul unu nu reuşeşte din prima încercare. Rareori se întâmplă ca pelerinii care ating Spiritul să nu îl găsească pe Fiu; dintre aceia care eşuează în prima aventură, aproape toţi vin din suprauniversurile numărul trei şi cinci. Marea majoritate a celor care nu reuşesc să îl găsească pe Tată cu prilejul primei lor aventuri, după ce găsiseră Spiritul şi Fiul, vin din universul numărul şase, deşi foarte puţini de pe numărul doi şi trei sunt tot atâta de lipsiţi de succes. ; toate acestea par să indice clar că există o raţiune valabilă şi suficientă pentru toate aceste eşecuri aparente; în realitate sunt numai nişte întârzieri implacabile.
26:8.5 (294.4) Candidaţii înfrânţi în aventura Deităţii sunt plasaţi sub jurisdicţia şefilor de însărcinare, un grup de supernafimi primari, şi sunt trimişi înapoi la munca tărâmurilor spaţiului pentru o perioadă de cel puţin un mileniu. Ei nu se mai întorc niciodată în suprauniversurile lor natale, ci întotdeauna la supracreaţia cea mai favorabilă reinstruirii lor în vederea celei de-a doua aventuri a Deităţii. În urma acestui serviciu şi a propriei lor mişcări, ei revin pe cercul exterior al Havonei, sunt apoi imediat escortaţi pe cercul carierei lor întrerupte, şi îşi reîncep îndată pregătirile pentru aventura Deităţii. Supernafimii secundari nu întârzie niciodată să-i îndrume cu succes pe cei daţi în seama lor, pe parcursul celei de a doua încercări, şi aceiaşi slujitori superafici, precum şi alţi îndrumători, îi ajută întotdeauna pe aceşti candidaţi pe parcursul celei de a doua aventuri.
9. Îndrumătorii Tatălui
26:9.1 (294.5) Când sufletul unui pelerin atinge al treilea cerc al Havonei, el intră sub ocrotirea îndrumătorilor Tatălui, slujitorii superafici cei mai bătrâni, cei mai iscusiţi şi cei mai experimentaţi. Pe lumile acestui circuit, îndrumătorii Tatălui menţin şcoli de înţelepciune şi colegii de tehnică în care fiinţele locuind universul central servesc ca învăţători. Nu este neglijat nimic din ceea ce i-ar putea fi de folos unei creaturi a timpului în această aventură transcendentă de atingere a eternităţii.
26:9.2 (294.6) A fi fost ajuns la Tatăl Universal este paşaportul pentru eternitate, în ciuda circuitelor care mai rămân de traversat. Este vorba deci de o ocazie importantă pe lumea călăuză a cercului numărul trei, atunci când trioul de tranzit anunţă că stă să vină ultima aventură a timpului şi că o nouă creatură a spaţiului caută să intre în Paradis pe porţile eternităţii.
26:9.3 (295.1) Proba timpului este aproape trecută; cursa pentru eternitate este aproape încheiată; zilele de incertitudine sunt pe sfârşite; ispita îndoielii se stinge; îndemnul de a fi perfect a fost urmat. Din străfundurile existenţei inteligente, creatura de personalitate temporală şi materială a urcat sferele evolutive ale spaţiului, dovedind astfel viabilitatea planului de ascensiune şi demonstrând totodată pe vecie dreptatea şi justeţea poruncii data de Tatăl Universal umilelor sale creaturi ale lumilor: „Fiţi perfecţi, aşa cum eu însumi sunt perfect.”
26:9.4 (295.2) Pas cu pas, viaţă de viaţă, lume după lume, s-a ajuns la înstăpânirea carierei de ascensiune şi s-a atins ţelul Deităţii. Supravieţuirea se termină în perfecţiune, iar perfecţiunea este desăvârşită în supremaţia divinităţii. Timpul se pierde în eternitate, spaţiul este înghiţit într-o identitate şi o armonie veneratoare cu Tatăl Universal. Teledifuziunile Havonei emit fulgerătoarele rapoarte spaţiale de glorie, vestea cea bună că, într-adevăr, creaturile conştiente de natură animală şi de origine materială au devenit, în realitate şi în veşnicie, prin ascensiune evolutivă, fiii desăvârşiţi ai lui Dumnezeu.
10. Consilierii şi consultanţii
26:10.1 (295.3) Consilierii şi consultanţii superafici ai celui de al doilea cerc sunt instructorii copiilor timpului în ceea ce priveşte cariera eternităţii. t Atingerea Paradisului antrenează responsabilităţi de ordin nou şi mai înalt, iar şederea pe al doilea cerc oferă marele prilej de a primi sfaturile de folos ale acestor supernafimi devotaţi.
26:10.2 (295.4) Pelerinii care nu reuşesc în primul lor efort de atingere a Deităţii sunt transferaţi direct din cercul nereuşitei lor la al doilea cerc, înainte de a fi trimişi în slujba unui supraunivers. Consilierii şi consultanţii servesc deci şi ca sfătuitori şi consolatori ai pelerinilor decepţionaţi. Ei tocmai ce s-au confruntat cu cea mai mare dezamăgire a lor, care nu diferă în nici un sens - decât prin amplitudinea ei - de lunga listă de experienţe analoage pe care au căţărat, ca pe o scară, de la haos până la strălucire. Ei sunt aceia care au băut paharul experienţei până la fund; şi am observat că ei se întorc temporar în slujba suprauniversurilor, în calitate de slujitori iubitori de rangul cel mai înalt alături de copiii timpului şi ai dezamăgirilor temporale.
26:10.3 (295.5) După o lungă şedere pe circuitul numărul doi, cei care au avut parte de dezamăgiri sunt examinaţi de consiliile perfecţiunii de pe lumea călăuză a acestui cerc şi sunt primesc atestarea că au trecut proba Havonei; şi aceasta le garantează (în ceea ce priveşte statutul lor nonspiritual) aceeaşi poziţie în universurile timpului ca şi când ar fi reuşit în aventura Deităţii. Spiritul acestor candidaţi era întru totul demn de a fi acceptat; eşecul lor era inerent unei anumite faze a tehnicii de abordare sau unei anumite părţi a bagajului lor experienţial.
26:10.4 (295.6) Ei sunt atunci trimişi de consilierii cercului în faţa şefilor de însărcinare ai Paradisului şi trimişi înapoi la munca timpului pe lumile spaţiului; şi ei pleacă cu bucurie şi cu voioşie spre muncile din zilele de altădată ale vremurilor trecute. Ei se vor reîntoarce într-o altă zi pe cercul celei mai mari decepţii a lor şi se vor lansa, din nou, în aventura Deităţii.
26:10.5 (296.1) Pentru pelerinii ale căror eforturi sunt încununate de succes pe al doilea circuit, stimulul incertitudinii evolutive a trecut, însă aventura misiunii eterne nu a început încă. Însă atunci când şederea pe acest cerc este întru totul agreabilă şi cât se poate de folositoare, se simte oarecum ceva din entuziasmul anticipator al cercurilor precedente. Mulţi sunt pelerinii care, în astfel de momente, aruncă o privire în urmă la îndelungatul zbucium, cu o uşoară invidie , dorindu-şi cu adevărat să se poată întoarce cumva pe lumile timpului şi să înceapă din nou, după cum şi voi, muritorii, apropiindu-vă de o vârstă înaintată, priviţi uneori în urmă la luptele din tinereţe şi din prima parte a vieţii şi aţi dori sincer să puteţi să vă mai trăiţi o dată viaţa de la început.
26:10.6 (296.2) Însă străbaterea cercului cel mai interior stă chiar înaintea voastră. Curând după aceea, ultimul somn de tranzit va lua sfârşit şi va începe noua carieră a aventurii eterne . Consilierii şi consultanţii celui de al doilea cerc încep să-i pregătească pe cei aflaţi în grija lor pentru această lungă şi ultimă odihnă, somnul inevitabil care intervine întotdeauna între stadiile epocale ale carierei ascendente.
26:10.7 (296.3) Atunci când pelerinii ascendenţi care au ajuns la Tatăl Universal îşi încheie experienţa celui de al doilea cerc, Îndrumătorii de Absolvire, care îi veghează în permanenţă, dau ordinul care îi admite în cercul final. Aceşti îndrumători îi călăuzesc personal pe cei încredinţaţi lor până în cercul interior, iar aici îi dau în sarcina complementelor repausului, ultimul ordin de supernafimi secundari desemnaţi să aibă grijă de pelerinii timpului pe circuitele lumilor Havonei.
11. Complementele Repausului
26:11.1 (296.4) O mare parte a timpului ascenderilor pe ultimul circuit este consacrată continuării studiului