Kyou se aplecÄ, apropiindu-Èi buzele aproape de ale ei, astfel încât respiraÈia fierbinte îi mângâia buzele. Èopti cu voce întunecatÄ: "PreoteasÄ."
Capitolul 4 "AtenÈia acordatÄ"
Kyoko se rÄsuci înapoi de la el, simÈind dintr-o datÄ vibraÈiile care i le dÄdea, pe care nu trebuia sÄ le simtÄ. Ceva se întâmpla aici Èi se simÈea ca Èi cum ar fi fost ultima care sÄ Ètie despre asta.
"Am nevoie de rÄspunsuri", Èopti ea cu voce nervoasÄ, muÈcând buza de jos, în speranÈa de a scÄpa de senzaÈia de ghemuire pe care Kyou o crease. Ea a dorit pe scurt sÄ scape de miÈcÄrile uluitoare care au decis sÄ ducÄ trenul de gloanÈe prin sistemul ei nervos.
Inspirându-i mirosul Èi simÈindu-i instantaneu sângele, Kyou se aplecÄ Ã®napoi. VÄzuse cÄ corpul mic al fetei se scufunda, dar nu în repulsie. Privind în jos, aproape s-a strâmbat când a vÄzut cÄ braÈele sale revin la viaÈÄ cu lovituri de gâscÄ.
"De ce îÈi suprimi puterea? Trebuie sÄ fii conÈtientÄ de împrejurimile tale înainte ca trecutul sÄ se repete." I-a rÄspuns vocea uÈor arogantÄ.
Kyoko gâfâi, "Ce vrei sÄ spui prin asta?" Se tensionÄ.
"Ètii cÄ sunt aici nemuritori la ÈcoalÄ, nu-i aÈa?" Ochii lui strÄluceau cu ceva pe care Kyoko nu îl vÄzuse niciodatÄ, Èi vocea lui era asprÄ ca Èi cum ar fi dezaprobat. "Demonii se apropie de noi în timp ce vorbim."
Ochii lui Kyoko se lÄrgirÄ apoi s-au îngustat. Oare el doar se juca cu mintea ei? "Ce te-ar face sÄ crezi cÄ aici sunt Èi gardieni Èi demoni?" întrebÄ ea cu o scârbÄ de indignare.
Ãntr-o clipÄ, Kyou o apucÄ de braÈe Èi o smuci cu capul plecând cu un centimetru de faÈÄ. A mârâit furios: "AcordÄ atenÈie".
Kyoko clipea, fÄrÄ sÄ creadÄ ce vede. Stând în faÈa ei nu era cel cu cine a vorbit cu un moment înainte. Se uita la ochii de aur strÄlucitori Èi nenaturali, ochi de aur, Èi sub ei erau colÈii mici, albi, Èi simÈea ghearele care, în acel moment, s-au sÄturat în braÈul ei.
PÄrul lui se prelungea pânÄ la douÄ ori mai mult decât era cu un moment înainte Èi pÄrea cÄ aproape plutea în jurul lui ca Èi cum aÈtepta recunoaÈterea. Cu un strigÄt uimit, Kyoko s-a dezbÄrat de el Èi a fÄcut un pas înapoi repede, numai pentru ca el sÄ facÄ un pas ameninÈÄtor mai aproape.
âEÈtii un gardian ?â se bâlbâi lÄmuritÄ.
âÈi tu eÈti preoteasa care ar fi trebuit deja sÄ Ètie asta,â murmurÄ el, uitându-se chiar când simÈi cum furia lui se estompeazÄ.
Se întoarse sÄ alerge la uÈÄ Èi strigÄ instantaneu când simÈi cÄ braÈele puternice se înfÄÈoarÄ Ã®n jurul ei din spate.
Trupul lui Kyou se strângea în jurul ei în timp ce se lupta. El a ridicat-o de pe sol când picioarele ei au lovit aerul în încercarea de a scÄpa de el. Acordându-i suficient timp sÄ-Èi dea seama cÄ Ã®ncearcÄ sÄ se elibereze de el era inutil, Èi-a pus buzele lângÄ ureche Èi Èopti: "Vei rÄmâne pânÄ vei fi destul de puternicÄ pentru a te elibera din aceste braÈe, preoteasÄ".
Apoi a tras-o în aer, doar ca sÄ o arunce din nou pe canapeaua suprapusÄ, unde a aterizat cu o uÈoarÄ sÄrire. Acum, când era din nou faÈÄ Ã®n faÈÄ cu el, Kyoko scoase un ÈipÄt furios Èi apoi clipi din nou când apariÈia lui se întoarse la bÄrbatul cu care vorbise.
Ea îl privi înfuriindu-se, bÄtându-Èi pumnul:âCe naiba se întâmplÄ?â
Kyou stÄtea liniÈtitÄ Ã®n faÈa ei, singura diferenÈÄ de data asta fiind cÄ ochii lui încÄ mai strÄluceau: "Vei rÄmâne aici". Se aplecÄ spre ea: âMÄ vei lÄsa sÄ te antrenez.â El Èi-a aÈezat mâinile pe spatele canapelei Èi care au prins-o: "Èi de data aceasta, vei câÈtiga fÄrÄ jertfÄ". Nasul îl atingea de aproape pe al ei, în timp ce el Èuierase ultima afirmaÈie, arÄtându-Èi acum nemulÈumirea.
Kyoko se aplecÄ Ã®napoi pe canapea, în mÄsura în care o permitea, întorcându-Èi privirea încÄlzitÄ, dar încÄ nu simÈea nici o ameninÈare din partea lui. Chiar dacÄ nu era om, nu avea intenÈia sÄ-i facÄ rÄu. Se încruntÄ Ã®n faÈa lui, realizând ceea ce tocmai spusese.
"De data asta?" Vocea ei era moale: "Ce vrei sÄ spui ... De data asta?"
Kyou a inhalat adânc: "S-ar putea sÄ fi uitat, dar nu am fÄcut-o." Parfumul ei îl înconjura Èi simÈi o miÈcare familiarÄ de durere în jurul inimii uitate, dar ea trebuia sÄ Ètie adevÄrul: "Ne-am luptat împreunÄ Ã®n trecut preoteasÄ, Èi timpul se apropie de faptul cÄ va trebui sÄ o facem din nou."
Ochii lui Kyoko se înmoaie pentru o clipÄ: "Cine eÈti tu?â
âPaznicul tÄu. Kyoko, Ètiu cÄ ai uitat cÄ Èi-ai sacrificat amintirile despre noi pentru a aduce înapoi Gardianul Inimii de Cristal în lumea asta.â Privirea o cÄuta pe a ei Èi vocea lui deveni o simplÄ ÈoaptÄ: âTrebuie sÄ ai încredere în mine.â
Chiar dacÄ tocmai a încercat sÄ o sperie, tot ce era în interiorul ei îi spunea sÄ aibÄ Ã®ncredere în el. âEu ... am încredere în tine.â De îndatÄ ce Èopti cuvintele, se trezi în braÈele lui. La început, ea se înÄlÈa, simÈind pÄtura de cÄldurÄ care o înconjura, ea se lÄsÄ Ã®mbrÄÈiÈÄrii, relaxându-se pe pieptul lui în confuzie seninÄ.
Kyou nu a putut sÄ o ajute. El îi purta de mult timp îngrijorarea respingerii Èi auzind aceste cuvinte ridicÄ greutatea lumii de pe umerii ei tensionaÈi. El a zdrobito de el, înconjurându-se cu mirosul ei, în timp ce-Èi întinse faÈa în pÄrul ei.
âStai de data asta,â Èopti el într-un moment de slÄbiciune.
Kyoko putea sÄ simtÄ sensibilitatea în cuvintele lui Èi în braÈele lui, dar totuÈi, tocmai o speriase de moarte acum câteva minute Èi acum o Èinea ca Èi cum viaÈa ei depindea de asta. Ea a fost prinsÄ Ã®ntre sÄ se teamÄ de el Èi sÄ vrea sÄ se întindÄ Èi sÄ-i mângâie obrazul neted.
Era plinÄ de întrebÄri Èi mormÄi în piept: "Vreau sÄ-mi amintesc ce spui cÄ am uitat. Ce trebuie sÄ Ètiu?â
Kyou Èi-a închis ochii aurii Èi nu a vrut sÄ se întoarcÄ Ã®n lumea realÄ Ã®ncÄ... avea exact locul de care a aparÈinut ... în braÈele lui. Cu un suspin, o luÄ fÄrÄ voie înapoi pe canapea Èi se puse sÄ stea lângÄ ea.
Trecându-Èi mâna prin pletele lungi, Kyou respira adânc pentru a-Èi calma instinctele violente. Ãmpingându-Èi dorinÈele, se