Detettivu Crazy. Detettivu divertente. СтаВл Зосимов Премудрословски. Читать онлайн. Newlib. NEWLIB.NET

Автор: СтаВл Зосимов Премудрословски
Издательство: Издательские решения
Серия:
Жанр произведения: Приключения: прочее
Год издания: 0
isbn: 9785449802347
Скачать книгу
zy

      Detettivu divertente

      StaVl Zosimov Premudroslovsky

      © StaVl Zosimov Premudroslovsky, 2020

      ISBN 978-5-4498-0234-7

      Создано в интеллектуальной издательской системе Ridero

      CASU №1

      Nose

      1 di APULAZU

      Saluta

      Passà immediatamente à a descrizzione di i participanti principali in l’avvenimenti pruposti da mè in questa sezione di casi.

      U primu nantu à a lista hè u Major Generale Ottila Aligadzhievich Klop. Di tutti quelli chì li circundavanu, ùn era micca cresciutu standard – novanta è nove centimetri.

      Avete dumandatu: «Ma cumu era stata ammessa à i rangu di i guardiani di l’ordine, dopu tuttu, dopu à un metru è mezzu ùn saranu micca accettati in l’armata, è senza l’esercitu ùn saranu micca accettati… Ma hè – un casu spiciale: i so genitori eranu, più precisamente, a so mamma è u so missiavu, chì li servianu invece di u babbu, citatini ordinarji di a Federazione Russa, cù e radiche primaticamente ebree. Hè ghjustu chì a so mamma, una volta in l’ultimu millenniu, quandu u mondu ùn era ancora à utilizà urdinatori in ogni locu è a Grande Unione Soviètica, si unì voluntariamente à i ranchi di l’ordinazioni internaziunalisti, chì u so duvere era di pulizziari i malati dopu a svuciatu u teneru. È stavu accadutu in certi paesi africani è l’antiche tribù di i pigmei di l’Africa Centrale s’avvicinavanu di esse malati, una di e quali, o più bien u capu stessu, hè u Grande Anzianu, centu vinti mila anni di u so calendariu hè anticu, è da chì i so pari grunted (morse) assai tempu, dunque, quelli chì si ricordavanu di a so nascita ùn eranu è era capace di riclamà chì a so mamma hè u Sun, è chì u babbu hè a Luna, etc. etc… Di sicuru, a futura mamma di Ottila ùn hà micca cridutu in questu conte di fata, ma ùn hà micca offisu, solu smilò è annuì à u Gran Old-Timer di tutti l’omi di a Terra. Dopu à ella, avè ricivutu i tratti di u capu, eranu deliziosamente tentatori esotici: ochji di bisone fritti in salsa di l’agliu, ova affumicata di un elefante cù salmone di cioccolata, borsta di sangue fresca di paramedico Ivan Kozimovich parachinu a vigilia è succhi di frutta Coca in u terzu… In generale, a mamma incinta si sveglia è allora a so vita ùn era più d’interessu particulare.

      E sicondu a legislazione di a tribù pigmeia, l’altezza media di un suldatu è un guardianu di l’ordine era di almenu ottanta centimetri è micca più di un metru cinque centimetri è, sicuru, era dunque purtatu à a so polizia è mandatu cù u scambiu di sperienza in Russia. Dunque, restava à u serviziu: riceve una residenza permanente, cum’è qualsiasi travagliadore invitatu, è dapoi chì era citatinu di a Federazione Russa simultaneamente, nimu ùn puderà deportallu. In corta, tuttu hè pussibule in u nostru paese, sopratuttu per soldi. Ma avia duvutu passà per una furmazione militare cù u babbu in a tribù è cumpiendu l’elefante nantu à l’esame. Questu hè statu dichjaratu in u documentu prisentatu in u locu di dumanda, statu spuntatu nantu à u ventre di Ottila è appruvatu da l’UNESCO. Di sicuru, un altru documentu era attaccatu à ellu, anche se micca ufficiale, pareva centu bucchi. È ancu di più in u documentu principale hè statu indicatu ch’ellu servia in u rangu di generale d’armata di a divisione nord-sud di a tribù chjamata Nakatika Ui Buka. Di sicuru, stu tìtulu li fu attribuitu per via di u babbu per a vita, soprattuttu da chì a so tribù hè stata listata in e forze di l’ONU.

      U ghjovanu Ottila hà guadagnatu a seguente sperienza in u serviziu di a tribù, più precisamente, passò l’esami in: tir à l’arcu, arrughjendu un tomahawk, «arrampendu i tronchi» griglia, chì li hà permessu di cullà, sia à livellu verticali chinu è cù cimi. Pò ancu arruvà e dui gammi sopra à e so oie o di l’altre è, tenendu à u pianu nantu à e duie mani, puderia ballà un ballu di tap, fà una tripla sommersa in laterale, laterale, avanti, indietro è senza toccu u pianu. Hà amparatu à domà i misgi, i cani è l’altri animali morditori è di devore, cumprese zanzare, pughjola, liceu è orsi grizzli.

      Dopu chì Ottila hè statu mandatu à dumanda propria è per via di a malatia di a so mamma, hè statu mandatu à u Ministeru di l’Interne cum’è un impiegatu – adjutante di Marshall, chì ùn avia mai vistu in i so ochji, ma solu hà intesu a so voce in a radio è un telefunu speciale. Dopu à trenta dui anni, hè statu trasferitu à u paese di Sokolov Ruchey, Regione di Leningrad, è in San Petruburgu, a ferrovia di Lyuban, per via di taglii in l’apparechju amministrativu.

      Li assignavanu una capanna, una antica scola prufessiunale. A prima mità di a capanna hà occupatu i locali per l’alloghju, è a seconda era destinata cum’è un puntu forte.

      È poi Ottila Aligadzhievich si mette in u so ufficiu è scrive un raportu trimestrale, è immediatamenti, annuale. Hè in furia, falla sbagli, confonde parolle in lingue, è ne sapia una decina d’elle, cumprese: francese, tribale nativo, cinque lingue sovietiche diverse, latinu, russo parlatu, letteratura russa, russa fenya, russa senza casa, lingua interrogatrice è altri.

      Scrive, scrive, è tandu u figliolu di dece anni vene in u so uffiziu:

      – Babbu? – hà modestamente infantile dumandatu u figliolu di trenta centimetru di dece anni Izya.

      – Chì, figliolu? – senza alzà a testa, rispose a novanta è nove centimetri di babbu di Ottil.

      – Papà..? – Izya esitò. Babbu si scriviava.

      – … bè, parle?! dumandò u babbu.

      – Papà, aghju fighjatu a scatula quì, nò?!

      – È chì?

      – Alcune parolle ùn mi sò chjara…

      Ottila si guardò u figliolu in una manera paterna, senza abbandunà a testa, pigliò i ghjambi nantu à una sedia speciale cù porta rastrellata nantu à e gambe laterali, si alzò, si girò e si pusò nant’à u tavulinu. Guardò affettivamente u figliolu à traversu i bichjeri, lasciassi cascà nantu à a punta di u nasu è dumandò, fighjendu in l’ochji di u figliolu è micca elevatu a testa, chì fece a testa è u collu era neru. Guardò ognunu di u fondu in sopra. Ancu s’hè violatu a so pusizione civica. E ancu più davanti à un figliolu chì hè crisciutu cum’è un zitellu ordinariu. E ora, pusatu nantu à u tavulinu, puderia ancu avvicinà si nantu à i so ciglia.

      – E chì parolle ùn vi capiscenu micca, figliolu?

      – Mà..: Presidente, una certa putenza, FSB… chì hè? Ùn avemu ancu passatu a storia. Hè cusì, fugliendu.

      – O site hè solu una scola procuratore in stu periodu di studiu. – u babbu hà surrisu, pigliò i bicchieri è a pigliò appena in un pugnu, chì appughjò dopu à u tavulinu. L’hà tumbatu u figliolu nantu à a spalla cù l’altra manu è u fretu cù un capeddu enorme calvo, chì ùn era micca umanamente umanu.

      – Ebbè, stà à sente, – sigurò u babbu, – u presidente in a nostra famiglia hè me, qualchì Potenza hè a to mamma. Ben, ella, sapete ciò chì face… Ùn permette micca indulge, verificà e lezioni.

      «Feeds», hà aghjustatu Izya.

      – Ùn si nutreghja, ma prepara l’alimentu. – aghjunse u babbu.

      – È allora quale si nutreghja?

      Babbu si girò in l’omu di u babbu, cù u sguardu strettu, dopu in u dirittu, chì si n’andò à u so figliolu da a so nanna, dicenu chì era cinese, ma solu Russificatu. Cusì rivendò a so moglia; altezza, pesu è larghezza di a cintura in dui centu. Di u pilu rossu è d’ochji azzurri ancu, sfarente cù u babbu di u visu rossu.

      – I nutri a tutti! – fieru in un padre impetu hà rispostu è sbattulatu u pettu. U so visu hè diventatu altu.

      – È quale hè a nanna? – dumandò u figliolu, pigliandu u nasu.

      – Ùn sceglite micca u nasu, figliolu, oghje ùn hè micca u ghjornu di a minera, è trascinò a so manu suave da a testa di u so figliolu, … a nostra nanna hè u KGB. Old KGB nativo.

      – È chì hè u KGB? – Sonny preoccupatu.

      U babbu