Spre seară puțin epuizate, dar pline de emoții positive noi cu Elizaveta am finisat terenul încredințat.
Am ajuns acasa udă și înghețată, așa-i primăvara zăpada se topește și astăzi afară sunt cinci grade de căldură! Mămica și binelul mă așteptau la cină. Masa plină de bucate gustoase pregatite de mămica, le-am povestit ce zi frumoasă am avut și multe infirmații noi am primit, am făcut cunoștință cu mulți săteni. După cină bunelul a plecat acasă, locuia nu departe de noi. Eu cu mămica am continuat discuția și iată sunetul telefonului fics n-ea înterrupt:
Mămica: Alo!
Vocea unui tânăr: Bună seara! Doamnă Mila, ași putea vorbi cu fiica dumneavoastră?
Trebuie să vă spun că toți prietenii și tinerii care mă curtau rămăseseră în Chișinău, în sat eu trăiam doar de vreo șase luni și nu aveam prieteni s-au tineri care să mă curteze. Iar prietenii de la Chișinău mă sunau întotdeuna pe telefonul mobil. Și din toamnă până în primăvară nimeni nu ma sunat pe telefonul fics nicodată. Mămica era puțin dezorientată și cu o voce severă i-a răspuns tânărului:
Mămica: Cine o intreabă!
Tânărul: Dumneavoastră oricum nu mă cunoașteți! Astăzi fiica dumneavoastră a fost la noi cu recensămîntul populației, iar eu m-am îndrăgostit! Și neapărat mă voi căsători cu fiica dumneavoastră!
Mămica: Nu trebuie cuvinte goale!
Tânărul: Da! Da! O să vedeți mă voi casători!
Mămica: Mai bine nu ne mai sunați! Larevedere!
Dupa această zi tânărul, a început sa vină la bibliotecă foarte des. Aflînd ca eu iubesc sa joc șahmate într-o zi mi-a daruit un set de șahmate.
Iar pe 14 mai ne-a invitat la nunta surorii sale. Nunta coincidea cu Festuvelul de cîntece și dansuri populare a reionului Orhei, care în annul 2006 sa petrecut în Casa de Cultură la noi în satul Neculăieuca. Eu eram prezentatoarea Festivalului, totul a fost frumos și fascinant. Eu am îmbracat un costum frumos de culoare albestră, mi-am facut cuafura frumoasă.
La Festival au venit ansamburi de dansuri și cânt din diferite sate a raionului Orhei, și au prezentat programe foarte frumoase, erau îmbracați în costume națtionale moldovenești.
Iar la sfirșitul festivalului a avut loc înregistrarea căsătoriei surioarei tânărului ce tot pretindea să devină soțul meu.
Cu cât mai mult mă cunoștea tânarul, tot mai mult se ândrăgostea și tot spunea că oricum se va căsători cu mine.
În toamna anului 2006 am fost înmatriculară la învățătură la facultatea de Jurnaism a Universității de Stat a Republicii Moldova. Toată vara au fost în ospeție copiii surorii de pe tată Taisia: Nica de trei anișori, Serghei de patru anișori și Rustam de unsprezece ani. Noi aveam Văcuță și aveam lape proaspăt, brânză, smântână, fructe și legume în grădină, așa că copiii au mâncat produse proaspete și naturale. Tânărul ce mă curta foarte insistent, tot mai des intra pe la noi prin ospeție. Intr-o seara a venit în momentul în care eu veneam cu căldarea cu lapte:
Tânărul:
– Bună seara! Eu credeam că ești o prințesă de la oraș, dar tu poți mulge vaca și prelucra grădina!
Tot mai mult și mai mult tânărul se ândrăgostea și părinților săi și mămicăi mele le tot striga că se căsătorește. Așa încît mama tânărului era foarte curioasă de a mă cunoaște.
La sfîrșitul verii, surioara mea Taisia a venit și i-a luat pe toți trei copii la Chișinău, deoarece începea annul școlar și la gădiniță cei mici trebuiau să meargă. Și, numai au plecat peste cîteva zile ma sunat Taisia:
– Lidocica, surioară dragă a ce-ai facut cu copiii mei?
Eu: (Speriată)
– Ce saîintîmplat?
Taisia:
– Am adus la tine trei copii neascultători, care mîncau și pe pat și în odaie, și îmi răspundeau înapoi, iar tu mi-ai întors trei copii ascultători, recunoscători, mănâncă toți doar la bucătărie, sunt foarte amabili, cânta cântece pentru copii și permanent se cer înapoi la Tanti Lida în sat! Îți multumesc scump-o că ai dăriut atîta dregoste și grijă copiilor mei!
Așa și treceau lunile și anii în sătucul meu, uneori veneau în ospeție prietenele de la Chișinău: Ala, uneori Catea, Inga, Tanea, Maria. În serile frumoase cu cerul înstelat cântam la ghitară cântece frumoase. Ghitara am împrumitat-o de la Domnul Vasilii, doarece eram rude îndepărtate și prieteneam cu soția lui, am îndrăznit să-l rog.
În august 2006 în ospeție a venit Anișoara, o bună prietenă din sat cu doi ani mai mare decât mine, și mi-a propus:
– Lida, tu doar visai să primești permis de conducere?
Eu:
– Da! Încă visez!
Anna:
– Eu merg la școala auto din Orhei din septembrie pînă în decembrie, poate merghem împreună va fi mai vessel și daca cineva lipseste cealaltă poate face conspect pentu ambele! Ce zici?
Eu:
– Vai! Ași vrea foarte mult! Însă eu am fost înmatriculată la învățătură la Universitate din septembrie nu ștui cum pot reuși și aici și acolo, și nici bani nu am pentru școala auto!
Anna:
– Eu pot achita pentru noi două, iar tu cu încetișorul îmi vei întoatce!
Eu:
– Bine! Mersi mult, că contribui la împlinirea visului meu!
Și am mers ambele și ne-am înscris la școala auto.
Așa și am procedat eu reușeam și la facultate și la școala auto, și să lucrez la bibliotecă. Uneori dacă eram la sesiune la Chișinău Anișoara îmi dădea conspectul său și eu învățam.
Și iată că în ianuarie 2007 am venit noi împreună să primim permisele de conducere, fericite că am atins scopul. Anișoarei i-au înmânat permisul, iar mie inspectorul mi-a spus:
Inspectorul:
– Lidia, buletinul Dumneavoastra este anulat! Eu ași putea să vă arestez, însa sânteți o domnișoară bineeducată și cred că este o greșeală! Mergheți la secția de pașapoarte și aflați care este cauza și întorcețivă la noi!
Eu:
– Bine! (Eram șocată, și nu puteam să cred că cu mine se poate întîmpla așa ceva)
Pe drum spre secția de pașapoarte mi-am amintit că în annul 2000 când am fost îndreptată de la Școala Profesionala Polivalentă numărul 2 și plecasem la practică la mare în Coblevo, mi-a fost furat buletinul și eu am adus la cunoștinșă atunci și poliția și secția de pașapoarte. Da, măcar am înțeles în ce constă problema.
Eu: (La secția de pașapoarte)
– Bună ziua!
Lucratorul de la secția de pașapoarte:
– Bună ziua! Ce întrebare aveți?
Eu:
– Nu pot primi permisul de conducere deoarece buletinul este anulat!
Lucratorul de la sectia de pașapoarte:
– Bine, Dumneavoastra puteți presunune din ce motiv?
Eu:
– Da! Eu cunosc cu siguranță motivul. Eu în annul 2000 am scris cerere pentru anulare, deoarece mi-a fost furată geanta și în ea era și buletinul!