Întoarcerea Pe Pământ. Danilo Clementoni

curând.

      - E prima chestie inteligentă pe care ai spus-o azi, a răspuns Petri. Toată agitația mea mi-a deschis pofta.

      - În ordine. Luăm o pauză, dar e rândul meu să decid ce mâncăm. Ficatul ăla Nebir pe care l-ai ales ieri mi-a căzut atât de greu de am crezut că o să prindă rădăcini în stomac.

      Zece minute mai târziu, în timp ce cei doi călători erau încă ocupați cu servirea mesei, un tânăr inginer din camera de comandă a Misiunii NASA de pe Pământ înregistra o modificare ciudată a cursului sondei pe care o monitoriza.

      - Domnule, s-ar putea să avem o problem, a spus el în microfonul atașat setului de căști, care atârna la câțiva centimetri de gura lui.

      - Ce fel de problemă? a întrebat îngrijorat inginerul responsabil de misiune.

      - Dintr-un motiv necunoscut, Juno tocmai s-a abătut ușor de la traiectoria stabilită.

      - S-a abătut? Cu cât? Din ce cauză? Deja simțea cum îl încearcă o transpirație rece. Costul misiunii era enorm. Nimic nu trebuia să decurgă prost.

      - Analizez acum informațiile. Telemetria indică o deviație de 0.01 grade fără nicio explicație aparentă. Totul pare să funcționeze normal.

      - Poate a dat peste un fragment de rocă, a încercat inginerul mai în vârstă. Nu e așa departe de centura de asteroizi.

      - Juno e pe orbita lui Jupiter, și nu ar trebui să fie niciun asteroid, i-a răspuns colegul său mai tânăr într-o doară.

      - Păi și atunci ce s-a întâmplat? Înseamnă că este un fel de defecțiune. După câteva clipe de gândire a spus:

      - Vreau câteva verificări pentru toate instrumentele de la bord, a ordonat el, oprind comunicarea.

      Inginerul mai tânăr și-a dar brusc seama de cât de mare era răspunderea ce tocmai îi fusese dată. Și-a văzut propriile mâini tremurând, dar a ales să le ignore. Cu ajutorul unui coleg, a efectuat o verificarea diferențiată a sondei, sperând să fie totul bine. Calculatorul a început să ruleze programele de control secvențial, și în câteva minute rezultatul analizei a apărut pe ecran.

      Verificare completă. Toate instrumentele operaționale.

      - Totul pare în regulă, a remarcat colegul său.

      - Păi și atunci ce naiba s-a întâmplat? Dacă nu găsim ceva în următoarele două minute, șeful ne va face la amândoi fundul arșice. Într-o stare febrilă, a început să tasteze comenzi pe tastatura din fața sa.

      Nimic. Totul funcționa perfect.

      Trebuia cu orice preț să găsească ceva, și încă repede. A început să bată cu degetele în birou. A continuat așa timp de zece secunde, apoi a decis să recurgă la prima regulă nescrisă a manualului de conduită la locul de muncă: să nu-ți contrazici șeful niciodată.

      Pornindu-și microfonul a spus:

      - Ași avut dreptate, șefu. A fost un mic asteroid Troian care a deraiat ușor sonda. Din fericire nu a fost o lovitură directă. A trecut doar foarte aproape. Evident, asteroidul a exercitat o ușoară atracție gravitațională către Juno, făcând-o să devieze ușor de la traiectorie. Vă trimit acum datele, a spus el, ținându-și respirația.

      După o perioadă interminabilă de timp, s-a auzit în cască vocea mândră a superiorului său:

      - Eram sigur. Măi băiatule, nu poți înșela instinctele unui bătrân lup de mare. Apoi a adăugat:

      - Încearcă să activezi motoarele sondei și să-i corectezi cursul. Nu voi accepta greșeli. Spunând acestea, a oprit comunicarea. După un moment, a revenit și a adăugat:

      - Ai făcut o treabă bună, fiule.

      Tânărul inginer și-a dat seama că-i revenise culoarea. Inima-i bătea atât de tare încât își auzea pulsul în urechi. În fond, era singura explicație corectă posibilă. Întorcându-se către colegul său, i-a făcut semn că e totul în ordine. Celălalt s-a relaxat, și i-a făcut cu ochiul. Scăpaseră, cel puțin pentru moment.

      Nasiriyya – După cină

      Sistemul de înregistrare s-a reactivat cu un sunet ușor. Vocea profesorului se auzea dinnou în mica boxă din interiorul aparatului.

      - Cred că e timpul să plecăm, Jack. Trebuie să mă trezesc devreme dimineață pentru a continua săpăturile.

      - În ordine, a răspuns colonelul. Merg să-i mulțumesc bucătarului și plecăm.

      - Pentru Dumnezeu! a strigat cel mai slab dintre ascultători. Din cauza ta am pierdut cea mai importantă parte.

      - Ei, haide. Nu am făcut-o intenționat, a răspuns cel gras, defensiv. Putem spune oricând că a fost o defecțiune de sistem și că nu am reușit să înregistrăm toată conversația.

      - Mereu trebuie să curăț după tine, s-a plâns celălalt.

      - O să-mi mulțumești. Am deja un plan pentru a pune mâna pe dispozitivul portabil. Strângându-și nasul cu degetul mare și arătătorul a continuat :

      - Intrăm deseară în camera ei și copiem toate datele fără ca ea să observe măcar.

      - Și ce facem dacă se trezește? Îi cântam un cântec de leagăn?

      - Nicio grijă, prietene. Am câțiva ași în mânecă, a răspuns el, îngustându-și privirea.

      ÃŽntre timp, Jack și Elisa se pregăteau să părăsească restaurantul. Colonelul și-a pornit dispozitivul manual de comunicare și a vorbit cu însoțitorul.

      - Suntem pe cale să ieșim.

      - E liniște afară, colonele, a răspuns o voce în cască.

      Precaut, colonelul a deschis ușa clădirii și a scanat zona din jurul său. Soldatul care o însoțise mai devreme pe Elisa era încă lângă mașina de afară.

      - Poți să pleci, fiule. O duc eu înapoi pe dr Hunter.

      Soldatul a rămas în poziție de drepți, a salutat, apoi, spunând ceva în dispozitivul său de comunicare, a dispărut în umbrele nopții.

      - A fost o seară superbă, Jack, a spus Elisa în timp ce plecau. A inhalat profund aerul proaspăt al serii, și a adăugat:

      Demult nu am mai petrecut așa o seară. Mulțumesc foarte mult, a spus ea, cu unul dintre frumoasele sale zâmbete.

      - Haide. Nu suntem în siguranță așa expuși, și spunând acestea, i-a deschis ușa mașinii și a ajutat-o să intre.

      Cu colonelul la volan, mașina mare și închisă la culoarea s-a îndepărtat repede, lăsând un nor