Aceasta este o operă de ficțiune. Numele, personajele, locurile și evenimentele sunt produs al imaginației autoarei sau sunt folosite fictiv și nu trebuie considerate reale. Orice asemănare cu locuri, organizații, sau persoane, în viață sau decedate, reale este în întregime întâmplătoare.
Coventry, Iubit de Toate Doamnele Copyright © 2019 Dawn Brower
Ilustrarea coperții de Victoria Miller
Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această carte nu poate fi utilizată sau reprodusă electronic sau imprimată fără permisiune scrisă, cu excepția citatelor încorporate în recenzii.
PROLOGUE
Aprilie 1794
Charles Lindsay, Conte de Coventry, cerceta clădirea pe care spera să o achiziționeze. Structura era solidă și ar fi funcționat splendid pentru ceea ce avea în minte. Strada pe care era situată era de asemenea ideală. Un club secret pentru domni, ar fi bine ascuns în această zonă, iar rezidenții nu ar avea suspiciuni despre venirile și plecările constante implicate. Avea o mulțime de planuri și această casă era doar începutul.
─ Proprietarul este dispus să se despartă de ea? Se întoarse spre agentul responsabil de vânzare. Charles nu voia să pară prea interesat. Ar fi putut da agentului un motiv să mărească preţul, și nu ar fi plătit un șiling mai mult decât făcea.
─ Este, Domnia-Ta, răspunse el. Părul lui sare și piper era presărat în jurul urechilor și partea din spate a capului, dar partea de sus era complet cheală. Agentul avea ochii mărgelați, ceea ce îl făcea să pară ne demn de încredere. O înfățișare nu grozavă pentru cineva care ar fi trebui să invoce acest sentiment.
─ Doriți să faceți o ofertă?
─ Nu, răspunse el. Are nevoie de renovări majore și nu sunt sigur că va funcționa pentru ceea ce am eu în minte. Era o minciună, dar nu voia să fie evident interesul său absolut. Pereţii ar trebui reconstruiți și podeaua întregului parter rașchetată. Angajatorul dumneavoastră cere prea mult.
─ Înțeleg…agentul înghiţi cu noduri. Charles ar fi vrut să îşi poată aminti numele lui, dar cum nu l-a considerat important l-a uitat imediat ce l-a auzit. A bâjbâit prin nişte pergamente apoi și-a ridicat privirea. Ce v-ar convinge să o cumpăraţi?
Charles și-a abţinut zâmbetul de satisfacție. Nu ar fi fost în favoarea lui, și îşi dorea proprietatea. Și-a atins bărbia și a încercat să se poarte ca și când îşi considera opţiunile. Adevărul era că ştia exact care era următoarea lui mişcare, și era în avantajul lui că era mai mulți paşi înaintea adversarului său. Avea darul de a vedea imaginea de ansamblu și cum toate piesele se potrivesc. Proiectul lui era măreț și era necesar să facă totul calculat pentru a funcționa.
─ M-aș mai gândi dacă proprietarul ar lua o mie din preţul de vânzare. Nu aș plăti un șiling mai mult.
Și-a târât picioarele și apoi a întâlnit privirea lui Charles.
─ Mi se pare rezonabil, Domnia-Ta. Voi informa proprietarul că sunteţi dispus să cumpăraţi.
Charles a ridicat o sprânceană.
─ Asta e tot? A dat din umeri și s-a îndreptat spre ieşire. Din punctul lui de vedere, afacerea lor era încheiată. Dacă proprietarul va accepta oferta, agentul îi va trimite o scrisoare. Avea o presimţire bună. Curând ar putea avea clădirea necesară pentru a porni clubul.
Nici nu a ajuns la ușă că agentul l-a strigat.
─ Lord Coventry.
S-a întors și a răspuns:
─ Da?
─ Am autoritatea de a aproba vânzarea până la o anumită sumă. Dacă doriţi proprietatea e a Domniei Voastre.
De data aceasta și-a lăsat zâmbetul văzut. Clubul Coventry era acum un pas mai aproape de a deveni realitate. Era nerăbdător să-i spună bunului său prieten George, Contele de Harrington. Ar putea să planifice proiectul şi reconstrucţia casei împreună.
─ Minunat, spuse el agentului. Îmi voi informa agentul şi împreună vă puteţi ocupa de detalii. Charles dădu din cap la el. Vă mulțumesc pentru ajutor. Cu aceste cuvinte a ieşit din clădire și s-a îndreptat spre casă. Avea deja o întâlnire aranjată cu George și ar putea face planurile finale.
Charles bătea nerăbdător cu degetul pe birou. Unde dracu era George? Ar fi trebuit să sosească cu ore în urmă. A oftat şi și-a turnat un pahar de coniac din decantorul de pe birou. Vor trebui să discute planurile sale pentru Coventry Club mai târziu. Sorbind din coniac se întreba ce l-ar fi putut reţine pe prietenul său. Nu avea nici cea mai vagă idee de ce George nu a venit. Prietenul său nu a ratat niciodată o întâlnire. Era cel mai fiabil om din toți cunoscuţii lui Charles.
A pus paharul jos și s-a uitat la actul noii sale proprietăţi. Deja trimisese scrisori pentru începerea reparaţiilor și renovării. În câteva luni, maxim un an, visul lui va deveni realitate. Un refugiu pentru bărbaţii care nu aveau alt loc, un bârlog fărădelege pentru cei care aveau nevoie de el, dar mai presus de toate un loc unde loialitatea va predomina mai mult decât orice altceva.
Ușa biroului se deschise brusc şi intră George. Cu faţa luminată şi o grimasă enormă a exclamat:
─ Sunt tată Charles!
Uitase că soţia lui George era grea. Prietenul său avusese un motiv de întârziere al naibii de bun. Acum că și-a dat seama cât de idiot a fost, Charles a luat un pahar şi a turnat două degete de coniac în el, și i l-a întins prietenului său. Și-a ridicat paharul și a închinat:
─ Pentru paternitate. A sorbit din coniac, și apoi a întrebat: trebuie să întreb─un moştenitor sau o fiică?
─ E băiat, a răspuns George. Cel mai perfect pacheţel de fericire ce am îmbrățișat vreodată. L-am numit Jonas după străbunicul meu matern. Mama va fi fericită.
Charles ştia că ar fi trebuit să îşi caute o soție și să-și continue numele, dar ideea de a se lega de o singură femeie pentru restul vieţii nu îi surâdea. Nu întâlnise o femeie care să îi inspire astfel de dăruire. George se căsătorise la cererea tatălui său. Ducele de Southington era o persoană la care nu îi puteai spune nu. Charles nu invidia situația prietenului său în această privință.
─ Sunt sigur că va fi în al nouălea cer să aibă un nepot pe care să-l iubească la nebunie. Aud că femeilor le plac genul ăsta de lucruri.
─ Probabil că ipoteza ta este corectă. Oricum eu sunt recunoscător că e băiat. Naşterea a fost grea pentru Sarah. Nu cred că ar face față încă unei sarcini. A oftat. Jonas este o binecuvântare pentru noi amândoi. Tatăl meu ne va lăsa în sfârșit în pace, acum că are cine să ducă numele familiei mai departe.
─ Tatăl tău este dur. Era un ticălos care îl teroriza pe George ori de câte ori putea. Charles dorea să poată găsi o cale de a îl elimina pe Ducele de Southington din viața prietenului său. Din păcate, nu era datoria lui să-l scoată pe George de sub controlul tatălui său. Prietenul lui trebuia să găsească curajul de a o face singur. Era singurul mod de a afla ce înseamnă să fi liber să îți iei propriile decizii.
─ Am noutăţi, spuse Charles. Am achiziţionat clădirea de care am nevoie pentru Coventry Club.
─ Da? Chipul i s-a luminat de fericire. Este minunat. Acum îți poți realiza obiectivul și cu toții vom avea un loc unde să scăpăm de realităţile vieţii.
─ Va trebui să descifrez regulile clubului înainte să invităm membri noi. Aș dori ca tu să fi președintele clubului dacă ești dispus. Voia ca George să aibă această responsabilitate pentru a se simți inclus, și să aibă altceva la care să se concentreze decât teroarea tatălui său.
─ Eu? Întreabă George surprins. Nu vrei să-ți conduci