Cicatrici
____________________________
De: Aldivan Teixeira Torres
©2018-Aldivan Teixeira Torres
Toate drepturile rezervate.
E-mail: [email protected]
Traducător Portugheză – Engleză: Jose Osorio
Traducător Engleză – Română: Nicoleta Nagy
___________________________________________________________________
Această carte, inclusiv toate componentele ei, este protejată de dreptul de autor și nu poate fi copiată, vândută sau transferată fără permisiunea autorului.
_____________________________________________
Despre autor: Aldivan Teixeira Torres, născut în Arcoverde, Brazilia, a scris seriile „Clarvăzătorul” și „Fiii lumini”, poezie și scenarii. Cariera sa literară a început la sfârșitul anului 2011 când a publicat primul său roman de dragoste „Forțe Opuse – Misterul Peșterii”. După o pauză neprevăzută și-a reluat pasiunea de a scrie în a doua jumătate a anului 2013. De atunci a scris fără întrerupere. Speră să contribuie prin lucrările sale culturilor Pernambuco și Braziliene și să stârnească plăcerea de a citi în cei care nu au încă această deprindere. Mottoul lui este „Pentru literatură, egalitate, fraternitate, dreptate, demnitate și onoarea ființei umane pentru totdeauna”.
Dedicații şi Mulțumiri
Dedic această lucrare tuturor celor care trăiesc viaţa în cel mai bun mod posibil. Cu toții avem parte de nenorociri, cădem în suferință, păcătuim, ne luptăm, ne dăm bătuți sau continuăm. Ceea ce ne deosebește unii de alţii este modul în care le confruntăm. Viaţa trebuie trăită oricum, și dacă tot suntem pe această navă numită Pământ, haideți să o transformăm într-o experiență de reflecție, plăcere și vindecare. Trebuie să ne vindecăm inevitabilele „Cicatrici”.
Mulțumesc tatălui meu spiritual, familiei, prietenilor, colegilor de servici, cunoscuților, rudelor, vecinilor, compatrioților, iubiților mei cititori și tuturor celor care încurajează cititul. Haideți să facem țara carnavalului și a fotbalului și o țară de cultură. Haideți să apreciem literatura braziliană atât de plină de talent.
„Eliberează-mă, oh Doamne, repede, Doamne, ajută-mă! Fă ca cei care încercă să-mi ia viaţa să se rușineze şi frustreze. Fă ca cei care îmi doresc ghinionul, să se retragă cu uimire. Să se retragă, plini de ruşine cei care spun: Oh! Oh! Fă ca toți cei care te caută să se bucure și să fie fericiți; și cei care își doresc mântuirea să repete neîncetat: Dumnezeu este mare! Cât despre mine, sărac şi nevoiaș, vino repede, oh Doamne! Tu ești ajutorul meu, Mântuitorul meu, Doamne, nu întârzia!”
(Psalmul 70(69)
Introducere
„Cicatrici” este o carte destinată tuturor muritorilor. Pe durata aventurii, este posibil să vă regăsiți în dificultăţile caracterelor și să vă schimbați direcţia vieții prin intermediul lecțiilor lor.
Sper să puteţi reflecta și să vă reîncepeți viața cu adevărat. Pentru că nu trebuie să permitem „Cicatricilor” și temerilor să preia controlul existenței noastre, dar să avem o atitudine pro activă în viață. Savurați lectura şi sper din tot sufletul că veţi beneficia foarte mult de ea.
Capitolul 1 Întoarcerea
Clarvăzătorul s-a întors. După o lungă și intensă călătorie alături de arhangheli, Renato și treisprezece persoane incredibile, este din nou acasă. Încetul cu încetul, își reia rutina normală: lucrul la serviciile publice, călătoriile constantele în și afară din oraș, legătura cu familia, vecinii şi cititorii. Pentru a scrie are nevoie de dedicație, promovare, persistentă şi multă credință. Într-un final, este complet cufundat într-un persistent „Eu sunt” zi de zi. Cu toate acestea, este conștient că poate progresa și mai mult așa că decide să continue.
Într-una din zile ceva important se întâmplă.
Clarvăzătorul era în Arcoverde, aproape de cartierul de afaceri, când a fost abordat de un om aparent în nevoie. I-a spus că e din Sertania – PE și că mama lui este grav bolnavă la spital regional al orașului. Nu avea bani nici să aibă grijă de ea și nici măcar să ceară ajutor de la rudele de acasă. I-a cerut ajutor în numele Domnului, căci nu avea nici speranţă nici mântuire.
Din milă pentru dificultatea omului și atins până în adâncul sufletului de situația lui, Aldivan a decis să-l ajute. A scos câteva bancnote din portofel și i le-a dat spunând: „Du-te și-ți ajută mama, cumpără mâncare și du-te acasă.” Zâmbind, omul a pus banii în buzunar, fără măcar să mulțumească și a dispărut în mulțime. Aldivan a rămas acolo singur.
Amuzant este ceea ce s-a întâmplat după aceea. După fapta bună, a continuat să meargă de-a lungul bulevardului principal al orașului, colonel Antonio Japiassu, și după cinci minute, ceva spectacular i s-a întâmplat. I-a zărit pe cei doi maeștrii și buni prieteni din aventura anterioară a seriei „Fiii luminii”. Cu rucsacii în spate mâncau un sandwich de la magazinul din colţ. S-a apropiat și înainte de a îi putea surprinde l-au observat. Salutări și îmbrățișări au urmat. Bucuria reuniunii era evidentă. Inevitabil, conversaţia începu:
– Emmanuel, Messias, cât mă bucur să vă văd. Cât timp a trecut? Ce mai faceți? (Întrebă Aldivan)
– Sunt bine, maestre. Ca de obicei. (Emmanuel)
– Da. Și cum te-ai simțit ajutând omul acela? (Messias)
– M-am simțit bine. Când ajutăm ne simțim foarte bine. Caritatea este o modalitate de a răscumpăra greșelile ființei umane. (Aldivan).
– Știu, ştiu! Și în cazul în care omul te-a păcălit, ești supărat pe el? (Messias)
– Nici măcar nu m-am gândit la această posibilitate. Ceea ce contează este fapta mea. Dacă a minţit sau nu, este responsabilitatea lui. Mulți oameni nu ajută din frică. Frica, de multe ori, de asemenea, îi face să renunțe, să se izoleze, să se simtă incapabili. Eu, cu toate acestea, spun: Iubeşte și ajută-ți aproapele, pentru că această atitudine poate schimba viața multor oameni. (Clarvăzătorul)
– Este ceea ce am vrut să aud, maestre. Mulțumesc Tatălui că te-a scos în calea noastră. Lumina ta ne dă o viață plină, și cred că și restul lumii merită să fie, de asemenea, iluminat de ea. (Messias Escapuleto)
– Sunt de acord. De când ți-am salvat viața, am înţeles importanța ei. Of, ce dor mi-a fost de tine. (Emmanuel Melkin Escapuleto)
– Și mie de voi. Ați fost nişte îngeri care odată intrați în viaţa mea mi-ați transformat-o. Ce faceți aici în oraș? (Aldivan)
– Ne îndreptăm spre stația de autobuz. Un bun prieten are necazuri şi o să încercăm să-l ajutăm să se pună pe picioare. (Messias)
– Vrei să ni te alături, fiu al lui Dumnezeu? Poate că prezența ta îl va ajuta să se simtă mai bine? (Emmanuel)
– Unde mergeți? Pentru cât timp? (fiul lui Dumnezeu).
– Mergem la Buíque. (Messias)
– Pentru o perioadă nedeterminată de timp. (Adăugă Emmanuel)
– A, da! Îmi place Buíque. Așteptați puțin. (Aldivan)
Aldivan, care avea hainele șifonate, părul ciufulit și ochelari de soare se îndepărtează de ei și dă un telefon. Îi cere permisiunea șefului să-și ia liber, pretinzând o mare urgență. Impresionat, șeful îi dă permisiunea. După care, își sună familia pentru a-i informa cu privire la o călătorie de lucru, subliniind că va fi pe o durată nedeterminată de timp. În ciuda uimirii familia îl crede. Bine. Acum este liber să își îndeplinească misiunea, să ajute o persoană să-și restabilească visele profunde. „Clarvăzătorul” era din nou în acțiune, de data aceasta cu prietenii săi italieni Emanuel și Messias din seria „Fiii luminii”.
Odată terminate